Textul actului publicat în M.Of. nr. 189/21 aug. 1995
Ministru de stat, ministrul muncii şi protecţiei sociale, având în vedere:
• Legea nr. 5/1965 cu privire la protecţia muncii, modificată prin Decretul nr.48/1969;
• Hotărârea Guvernului nr.448/1994 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale;
• H.C.M. nr.304/1975 privind acordarea, utilizarea şi întreţinerea echipamentului de protecţie şi a echipamentului de lucru,
emite următorul ordin:
Art. 1. – Se aprobă Normativul-cadru de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. – Începând cu data publicării prezentului ordin în Monitorul Oficial al României, se abrogă Ordinul secretarului de stat, şeful Departamentului protecţiei muncii din Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, nr. 58 din 10 mai 1991.
Ministru de stat,
ministrul muncii şi protecţiei sociale,
Dan Mircea Popescu
Bucureşti, 21 iulie 1995.
Nr. 225.
ANEXĂ
NORMATIV-CADRU
de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie
I. Terminologie
1. Protecţia individuală:
– Măsură de protecţie a muncii prin care se previne sau se diminuează acţiunea factorilor de risc asupra unei singure persoane.
Protecţia individuală reprezintă o modalitate de prevenire a accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, la care se apelează în cazurile când au fost epuizate, atât cât este rezonabil posibil, orice alte mijloace tehnice şi organizatorice de protecţie a muncii sau când nu pot fi avute în vedere asemenea mijloace. Protecţia individuală se realizează cu ajutorul mijloacelor individuale de protecţie (M.I.P.); prin intermediul ei se poate combate un număr limitat de factori de risc.
2. Mijloc individual de protecţie:
– Mijloc individual destinat protecţiei unui singur muncitor şi care este purtat de acesta.
Mijloacele individuale de protecţie fac parte din categoria protectorilor a căror particularitate o reprezintă faptul că îşi îndeplinesc funcţia de protecţie prin interpunerea între factorul de risc şi organismul uman. În unele situaţii mijloacele individuale de protecţie au o funcţie de protecţie indirectă, în sensul că utilizarea lor previne declanşarea unor fenomene care ar putea conduce la accidente de muncă.
(Exemplu: lenjeria de corp din fibre naturale, care se acordă ca mijloc individual de protecţie în cazul lucrului cu substanţe explozive, nu protejează împotriva efectelor unei explozii, dar previne posibila iniţiere a unei explozii, ca urmare a încărcărilor electrostatice ce s-ar putea acumula pe o lenjerie care ar conţine fibre sintetice.)
3. Funcţie de protecţie: – Funcţia realizată de un mijloc de protecţie prin care se combate acţiunea unui factor de risc asupra organismului uman sau numai se semnalizează existenţa unui factor de risc.
4. Protector:
– Obstacol destinat a fi interpus între un factor de risc şi organismul uman pentru a realiza o funcţie de protecţie prin împiedicarea contactului între aceştia.
5. Echipament individual de protecţie (E.I.P.):
– Totalitatea mijloacelor individuale de protecţie cu care este dotat muncitorul în timpul lucrului. Echipamentul individual de protecţie trebuie să asigure protecţia muncitorului împotriva tuturor factorilor de risc care acţionează asupra sa în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă.
6. Echipament individual de lucru (E.I.L.):
– Totalitatea mijloacelor individuale utilizate în procesul de muncă pentru protejarea îmbrăcămintei personale a muncitorilor împotriva uzurii şi murdăririi excesive.
Echipamentul individual de lucru nu îndeplineşte funcţii de protecţie împotriva accidentelor şi bolilor profesionale.
7. Sortiment (de mijloace individuale de protecţie):
– Grup specific de mijloace individuale de protecţie care asigură protecţie aceleiaşi părţi anatomice, caracterizată prin aceeaşi formă generală şi caracteristici funcţionale.
Exemplu: încălţăminte de protecţie.
8. Tip (de mijloace individuale de protecţie):
– Grup specific de mijloace individuale de protecţie din cadrul unui sortiment, caracterizate prin faptul că realizează protecţia împotriva aceluiaşi factor de risc.
Exemplu: încălţăminte de protecţie cu bombeu metalic, rezistent la şocuri.
9. Factor de risc (de accidentare şi îmbolnăvire profesională):
– Factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) proprii elementelor implicate în procesul de muncă şi care pot provoca accidente de muncă sau boli profesionale.
Factorii de risc constituie cauze potenţiale ale accidentelor de muncă şi bolilor profesionale. După producerea acestor evenimente negative, factorii de risc se transformă în cauze ale accidentelor şi bolilor profesionale.
10. Factor periculos:
– Factor de risc a cărui acţiune asupra executantului duce, în anumite condiţii, la accidentarea acestuia.
11. Factor nociv:
– Factor de risc a cărui acţiune asupra executantului duce, în anumite condiţii, la îmbolnăvirea acestuia.
II. Instrucţiuni de aplicare
1. Prevederi generale
1.1. Prezentul normativ stabileşte cadrul general de acordare şi utilizare a echipamentului individual de protecţie. În baza lui, agenţii economici vor întocmi pentru fiecare loc de muncă liste interne de dotare cu echipament individual de protecţie, adecvat executării sarcinilor de muncă în condiţii de securitate.
1.2. Normativul-cadru se aplică în întreaga economie naţională, cu excepţia activităţilor reglementate prin normative specifice (M.Ap.N., C.S.E.N., P.S.I. etc.).
1.3. Agenţii economici au obligaţia să acorde gratuit echipamentul individual de protecţie atât personalului propriu, cât şi tuturor categoriilor de persoane care desfăşoară activităţi în incinta acestora (personal de control, personal detaşat la locul respectiv de muncă, elevi sau studenţi care efectuează stagii de practică, vizitatori etc.).
1.4. Echipamentul individual de protecţie acordat unei persoane trebuie să asigure protecţia acesteia împotriva tuturor factorilor de risc care acţionează cumulativ asupra sa în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă.
1.5. Reglementarea acordării echipamentului individual de lucru se va face de către consiliul de administraţie al fiecărui agent economic, conform dispoziţiilor legale.
2. Acordarea echipamentului individual de protecţie
2.1. Echipamentul individual de protecţie se acordă în conformitate cu criteriile stabilite la pct. III din tabelul de mai jos, astfel încât să satisfacă cerinţele prevăzute la pct. 1.4. La apariţia unui factor de risc nou, neinclus în tabel, agenţii economici vor solicita Inspecţiei de stat pentru protecţia muncii verificarea şi completarea listei criteriilor de acordare a echipamentului individual de protecţie, respectiv stabilirea dotării necesare, corespunzătoare.
2.2. Stabilirea mijloacelor individuale de protecţie (sortimente şi tipuri), care compun echipamentul individual de protecţie ce trebuie acordat unei persoane, se face pe baza analizei şi cumulării factorilor de risc la care aceasta este expusă pe durata îndeplinirii sarcinii de muncă. În cadrul acestor analize se vor avea în vedere atât nivelul factorilor de risc şi duratele reale de expunere la acţiunea acestora, cât şi părţile corpului expuse la acţiune. Fac excepţie de la regulă factorii de risc nenormaţi.
2.3. Analiza factorilor de risc, alegerea sortimentelor şi a tipurilor de mijloace individuale de protecţie, durata normată de folosire a acestora, diferenţiată pe categorii de personal şi condiţii concrete de muncă, precum şi modul de acordare a acestora (inventar personal, inventar secţie etc.) se fac de către comisii mixte, compuse din personal de specialitate aparţinând regiilor autonome, societăţilor comerciale cu capital de stat sau privat şi un reprezentant al organizaţiilor sindicale şi se aprobă de consiliul de administraţie.
La stabilirea sortimentelor şi tipurilor se va avea în vedere diferenţierea acestora pe sexe şi mărimi.
În cazurile în care unele meserii se execută în condiţii care duc la un grad înalt de nocivitate sau de murdărire excesivă şi rapidă a echipamentului de protecţie, pentru asigurarea unei mai bune întreţineri, comisia poate propune acordarea a câte 2 bucăţi din sortimentele respective, cu dublarea duratei de utilizare, stabilită pentru o singură bucată.
Dotarea pe loc de muncă se va aduce la cunoştinţă fiecă- rui angajat în cadrul instructajului introductiv general sau la semnarea contractului de muncă.
2.4. La identificarea şi stabilirea nivelului factorilor de risc comisia va apela la organe specializate (Sanepid, laboratoare toxicologice, institute de cercetare-proiectare etc.) pentru efectuarea de măsurători şi expertize, urmărindu-se eliminarea empirismului şi subiectivismului.
2.5. Modalitatea de acordare a mijloacelor individuale de protecţie – inventar personal sau inventar de secţie – va fi stabilită de comisie având în vedere prevederile pct. 2.4. şi considerentele de igienă legate de purtarea anumitor sortimente şi tipuri de mijloace individuale de protecţie, considerente care pot conduce la acordarea acestora doar în inventar personal.
2.6. La modificarea condiţiilor de muncă, conducerea agentului economic are obligaţia de a asigura mijloacele individuale de protecţie necesare, conform noii situaţii, şi instruirea executantului în legătură cu utilizarea corectă a acestora.
3. Utilizarea echipamentului individual de protecţie
3.1. Agenţii economici au obligaţia să instruiască personalul privind modul de utilizare şi caracteristicile echipamentului individual de protecţie.
3.2. Agenţii economici au obligaţia să asigure verificarea periodică a calităţilor de protecţie ale mijloacelor individuale de protecţie, în conformitate cu prevederile din instrucţiunile de utilizare a acestora, convenite prin contractele încheiate între beneficiari şi furnizori.
3.3. Agenţii economici au obligaţia să asigure condiţii pentru curăţarea sau denocivizarea mijloacelor individuale de protecţie funcţie de tipul acestora, condiţiile de utilizare şi prevederile STAS de produs sau ale instrucţiunilor de utilizare. În acest sens trebuie să-şi asigure compartimente specializate sau să apeleze la serviciile altor unităţi.
3.4. Agenţii economici au obligaţia să creeze condiţii pentru depozitarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor individuale de protecţie, astfel încât să se asigure conservarea calităţilor de protecţie ale acestora.
3.5. Personalul muncitor, precum şi celelalte categorii de persoane care beneficiază de echipament individual de protecţie, au următoarele obligaţii:
– să cunoască caracteristicile şi modul corect de utilizare a mijloacelor individuale de protecţie din dotare, prevăzute în STAS sau în instrucţiunile de utilizare;
– să poarte întregul echipament individual de protecţie pe toată durata îndeplinirii sarcinii de muncă sau a activităţii pe care o desfăşoară în unitate;
– să utilizeze echipamentul individual doar în scopul pentru care acesta a fost atribuit şi să se preocupe de conservarea calităţilor de protecţie ale acestuia;
– să prezinte mijloacele individuale de protecţie la verificările periodice prevăzute în instrucţiunile de utilizare şi pentru curăţare sau denocivizare;
– să solicite un nou mijloc individual de protecţie, atunci când, din diverse motive, mijlocul individual de protecţie avut în dotare nu mai prezintă calităţile de protecţie necesare.
4. Prevederi finale
4.1. Agenţii economici sunt obligaţi să înlocuiască mijloacele individuale de protecţie care nu mai posedă calităţile de protecţie pentru condiţiile pentru care au fost acordate, de fiecare dată când se constată acest lucru, indiferent de motiv.
4.2. Pierderea calităţilor de protecţie înainte de termenul prevăzut de producători şi dovedită a se fi produs din vina purtătorului îndreptăţeşte agentul economic la recuperarea pagubei pe seama purtătorului.
4.3. Nepurtarea echipamentului individual de protecţie, în cazul când acesta este corect acordat şi în stare de func- ţionare, sau utilizarea acestuia în alte condiţii decât cele prevăzute de instrucţiunile de utilizare, va fi sancţionată conform legislaţiei în vigoare.
4.4. Executantul unei sarcini de muncă are dreptul de a refuza executarea acesteia dacă nu i se asigură mijloacele individuale de protecţie necesare prevăzute în normativ, fără ca refuzul să atragă asupra sa măsuri disciplinare.
III. Criterii de acordare a echipamentului individual de protecţie
