Hotărâre nr. 955 din 08/09/2010 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 661 din 27/09/2010 Intrare in vigoare: 27/09/2010 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006 Publicat în 27/09/2010

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Descarca PDF HG 955 din 8 septembrie 2010

Art. I. – Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, se modifică şi se completează după cum urmează:

La articolul 2, punctul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„5. accident care produce incapacitate temporară de muncă (ITM) – accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice consecutive, confirmată prin certificat medical sau, după caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;”.

La articolul 2 punctul 10, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) accident care a antrenat vătămarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la locul unde îşi încasează salariul şi invers, dacă acesta este organizat de angajator în afara unităţii;”.

Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 4. – Nu se autorizează, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice:

a) persoanele juridice pentru care autorizarea funcţionării, inclusiv din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă, se efectuează în temeiul Legii 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare;
b) persoanele fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale pentru care procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare.”
Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 10. – (1) În cazul în care în cadrul controalelor se constată încălcări ale prevederilor legale din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, inspectorul de muncă poate dispune sistarea activităţii şi, respectiv, poate propune inspectoratului teritorial de muncă înscrierea măsurii sistare a activităţii în certificatul constatator.

(2) În baza propunerii inspectorului de muncă, inspectoratul teritorial de muncă consemnează în certificatul constatator măsura sistării activităţii prevăzută la alin. (1).”

La articolul 14, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) prin înfiinţarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire şi protecţie;”.

La articolul 15 alineatul (1), punctele 2, 3, 5, 7, 17 şi 29 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„2. elaborarea, îndeplinirea, monitorizarea şi actualizarea planului de prevenire şi protecţie;

elaborarea de instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale unităţii/întreprinderii, precum şi ale locurilor de muncă/posturilor de lucru, şi difuzarea acestora în întreprindere şi/sau unitate numai după ce au fost aprobate de către angajator;

………………………………………………………………………………….

verificarea însuşirii şi aplicării de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi protecţie, a instrucţiunilor proprii, precum şi a atribuţiilor şi responsabilităţilor ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă stabilite prin fişa postului; ………………………………………………………………………………….
elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, în scris, a periodicităţii instruirii adecvate pentru fiecare loc de muncă în instrucţiunile proprii, asigurarea informării şi instruirii lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi verificarea însuşirii şi aplicării de către lucrători a informaţiilor primite;

………………………………………………………………………………….

efectuarea controalelor interne la locurile de muncă, cu informarea, în scris, a angajatorului asupra deficienţelor constatate şi asupra măsurilor propuse pentru remedierea acestora;

………………………………………………………………………………….

propunerea de sancţiuni şi stimulente pentru lucrători, pe criteriul îndeplinirii obligaţiilor şi atribuţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;”.
La articolul 15 alineatul (1), după punctul 31 se introduc două noi puncte, punctele 32 şi 33, cu următorul cuprins:

„32. evidenţa echipamentelor, zonarea corespunzătoare, asigurarea/urmărirea ca verificările şi/sau încercările periodice ale echipamentelor de muncă să fie efectuate la timp şi de către persoane competente ori alte activităţi necesare, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerinţele minime pentru îmbunătăţirea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor care pot fi expuşi unui potenţial risc datorat atmosferelor explozive;

alte activităţi necesare/specifice asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.”
La articolul 15, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuită, cel puţin, în următoarele situaţii:

a) ori de câte ori intervin schimbări sau modificări în ceea ce priveşte tehnologia, echipamentele de muncă, substanţele ori preparatele chimice utilizate şi amenajarea locurilor de muncă/posturilor de muncă;
b) după producerea unui eveniment;
c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la apariţia unor riscuri noi;
d) la utilizarea postului de lucru de către un lucrător aparţinând grupurilor sensibile la riscuri specifice;
e) la executarea unor lucrări speciale.”
Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 16. – (1) În cazul întreprinderilor cu până la 9 lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii nu sunt dintre cele prevăzute în anexa nr. 5;
b) angajatorul îşi desfăşoară activitatea profesională în mod efectiv şi cu regularitate în întreprindere şi/sau unitate;
c) angajatorul a urmat cel puţin un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată minimă de 40 de ore şi conţinutul prevăzut în anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire.

(2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori poate organiza serviciul intern de prevenire şi protecţie şi/sau poate să apeleze la servicii externe, în condiţiile prezentelor norme metodologice.

(3) În cazul în care angajatorul/lucrătorii desemnaţi/serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.”

Articolul 17 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 17. – (1) În cazul întreprinderilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv, angajatorul poate efectua activităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)-c);
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinţe grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.

(2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie şi/sau poate să apeleze la servicii externe, în condiţiile prezentelor norme metodologice.

Articolul 18 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 18. – (1) În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au între 50 şi 249 de lucrători, angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători ori să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie din cadrul întreprinderii.

(2) În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor prevăzute la alin. (1) care desfăşoară activităţi dintre cele prevăzute în anexa nr. 5, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie.

(3) În cazul în care lucrătorii desemnaţi, serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.”

Articolul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 19. – (1) În cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 250 de lucrători, angajatorul trebuie să organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire şi protecţie.

(2) În cazul în care serviciile interne de prevenire şi protecţie nu au capacităţile şi aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activităţilor de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, angajatorul trebuie să apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activităţi de prevenire şi protecţie pe care nu le poate desfăşura cu personalul propriu.”

Articolul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 20. – (1) Desemnarea nominală a lucrătorului/lucrătorilor pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie se face prin decizie scrisă a angajatorului.

(2) Angajatorul va desemna lucrătorul numai din rândul lucrătorilor cu care are încheiat contract individual de muncă cu normă întreagă.

(3) Angajatorul va consemna în fişa postului activităţile de prevenire şi protecţie pe care lucrătorul desemnat are capacitatea, timpul necesar şi mijloacele adecvate să le efectueze.”

Articolul 21 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 21. – Pentru a putea să desfăşoare activităţile de prevenire şi protecţie, lucrătorul desemnat trebuie să îndeplinească cel puţin cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, potrivit prevederilor art. 49, sau prevederile art. 51¹ lit. a).”

Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 23. – (1) Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cel puţin cerinţele prevăzute la art. 49 sau prevederile art. 51¹ şi, după caz, alţi lucrători.

(2) Conducătorul serviciului intern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 50 sau prevederile art. 51¹ lit. b).

(3) Începând cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care au contract individual de muncă cu normă întreagă încheiat cu angajatorul.”

Articolul 27 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 27. – Serviciul intern de prevenire şi protecţie poate să asigure şi supravegherea sănătăţii lucrătorilor, dacă dispune de personal cu capacitate profesională şi de mijloace materiale adecvate, în condiţiile legii.”

Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 32. – (1) Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să fie format din lucrători care îndeplinesc cel puţin cerinţele prevăzute la art. 49 sau prevederile art. 51¹ şi, după caz, alţi lucrători.

(2) Conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 50 sau prevederile art. 51¹ lit. b).

(3) În cazul în care serviciul extern de prevenire şi protecţie este format dintr-o singură persoană, aceasta trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 50 sau prevederile art. 51¹ lit. b).

(4) Începând cu data de 1 iulie 2011, o persoană poate să ocupe funcţia de conducător la un singur serviciu extern de prevenire şi protecţie.”

Articolul 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 33. – (1) Contractul încheiat între angajator şi serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să cuprindă şi următoarele:

a) activităţile de prevenire şi protecţie care vor fi desfăşurate de către fiecare serviciu extern de prevenire şi protecţie;
b) modul de colaborare cu lucrătorii desemnaţi/serviciile interne şi/sau cu alte servicii externe de prevenire şi protecţie;
c) clauze privind soluţionarea litigiilor apărute între părţi.

(2) Serviciile externe de prevenire şi protecţie au obligaţia să pună la dispoziţia beneficiarilor de servicii informaţiile prevăzute la art. 26 şi 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.”

Articolul 34 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 34. – (1) Serviciul extern de prevenire şi protecţie trebuie să întocmească un raport de activitate semestrial, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 10.

(2) Raportul trebuie înaintat, în termen de 15 zile de la încheierea semestrului, inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia serviciul extern de prevenire şi protecţie îşi are sediul social.”

Articolul 36 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 36. – (1) Serviciile externe de prevenire şi protecţie pot să îşi desfăşoare activitatea numai dacă sunt în posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire şi protecţie, denumit în continuare certificat de abilitare, emis de comisia prevăzută la alin. (2), sau în condiţiile art. 45¹-45⁴.

(2) În cadrul fiecărui inspectorat teritorial de muncă, respectiv al municipiului Bucureşti, prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, se constituie o comisie de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie şi de avizare a documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumită în continuare Comisia de abilitare şi avizare.

(3) Membrii Comisiei de abilitare şi avizare prevăzute la alin. (2) sunt:

a) reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de muncă – preşedinte;
b) reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judeţene sau a municipiului Bucureşti, înfiinţată de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor;
c) reprezentantul teritorial al asigurătorului pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(4) Secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare este asigurat de persoane din cadrul inspectoratului teritorial de muncă, numite de către conducerea acestuia.

(5) Atribuţiile secretariatului Comisiei de abilitare şi avizare se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

(6) Secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare asigură:

a) cooperarea administrativă cu celelalte autorităţi din statele membre ale Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pieţei interne (IMI), în numele Comisiei de abilitare şi avizare, potrivit prevederilor legale;
b) verificarea legalităţii documentelor eliberate de autorităţi competente din alte state membre, depuse în vederea abilitării, avizării sau notificării, după caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, în cazul în care Comisia de abilitare şi avizare consideră că este necesar.”
Articolul 37 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 37. – ((1) Serviciile externe de prevenire şi protecţie pot să îşi desfăşoare activitatea numai dacă sunt în posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire şi protecţie, denumit în continuare certificat de abilitare, emis de comisia prevăzută la alin. (2), sau în condiţiile art. 45¹-45⁴.

(3) Membrii Comisiei de abilitare şi avizare prevăzute la alin. (2) sunt:

a) reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de muncă – preşedinte;
b) reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judeţene sau a municipiului Bucureşti, înfiinţată de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor;
c) reprezentantul teritorial al asigurătorului pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(4) Secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare este asigurat de persoane din cadrul inspectoratului teritorial de muncă, numite de către conducerea acestuia.

(5) Atribuţiile secretariatului Comisiei de abilitare şi avizare se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

(6) Secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare asigură:

a) cooperarea administrativă cu celelalte autorităţi din statele membre ale Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pieţei interne (IMI), în numele Comisiei de abilitare şi avizare, potrivit prevederilor legale;
b) verificarea legalităţii documentelor eliberate de autorităţi competente din alte state membre, depuse în vederea abilitării, avizării sau notificării, după caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, în cazul în care Comisia de abilitare şi avizare consideră că este necesar.”

1) În vederea abilitării pentru activităţile de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15, solicitanţii vor transmite un dosar care va cuprinde următoarele documente:

a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire şi protecţie, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 8;
b) opisul documentelor din dosar;
c) copie de pe certificatul de înregistrare la registrul comerţului, care să conţină codul CAEN corespunzător activităţii pentru care se abilitează, şi, după caz, copie de pe actul constitutiv;
d) lista cu personalul care va desfăşura activităţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
e) copii ale documentelor care atestă pregătirea profesională şi nivelul de pregătire, potrivit prevederilor art. 31 şi 32, a personalului care va desfăşura activităţi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
f) curriculum vitae pentru personalul care va desfăşura activităţile de prevenire şi protecţie;
g) copii ale documentelor care atestă vechimea de cel puţin 5 ani în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie;
h) memoriu de prezentare, din care să rezulte mijloacele materiale şi resursele umane de care dispun;
i) copii ale deciziei de numire şi contractului individual de muncă, pe perioadă nedeterminată, pentru conducătorul serviciului extern de prevenire şi protecţie;
j) copii ale contractelor individuale de muncă ale personalului de execuţie din serviciul extern de prevenire şi protecţie;
k) declaraţii ale personalului serviciului extern de prevenire şi protecţie privind păstrarea confidenţialităţii, în timpul şi după încetarea desfăşurării activităţilor de prevenire şi protecţie, asupra informaţiilor la care are acces.

(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. e) dosarele depuse de solicitanţii care au lucrat cel puţin 5 ani în compartimentele cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Inspecţiei Muncii, inspectoratelor teritoriale de muncă, Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi caselor teritoriale de pensii, precum şi din cadrul instituţiilor similare din statele membre ale Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European şi care, la data depunerii dosarului în vederea abilitării, nu mai sunt în activitate în aceste instituţii.

(3) Dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de prezentul articol poate fi făcută şi prin documente eliberate de o autoritate competentă dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spaţiul Economic European, întocmite într-un scop echivalent sau din care să reiasă că sunt îndeplinite cerinţele respective, prezentate în copie certificată de către solicitant şi însoţite de o traducere neoficială în limba română.

(4) Memoriul de prezentare prevăzut la alin. (1) lit. h) trebuie să conţină, cel puţin, informaţii cu privire la:

a) sediu social;
b) baza tehnico-materială;
c) activităţile de prevenire şi protecţie prevăzute la art. 15 pe care intenţionează să le desfăşoare.”
Articolul 38 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 38. – (1) Solicitantul trebuie să transmită dosarul prevăzut la art. 37, prin poştă, cu confirmare de primire, cu cel puţin 10 zile înainte de data întrunirii Comisiei de abilitare şi avizare.

(2) Cererile se înregistrează în ordinea primirii lor.

(3) Procedurile şi formalităţile legate de procesarea cererilor vor respecta prevederile art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.”

Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 39. – (1) Comisia de abilitare şi avizare îşi desfăşoară activitatea în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare, aprobat de preşedintele acesteia.

(2) Comisia de abilitare şi avizare are următoarele obligaţii:

a) să afişeze data întrunirii la sediul său, pe pagina proprie de internet sau în presa locală, cu cel puţin 15 zile înainte;
b) să se întrunească cel puţin o dată pe trimestru, în funcţie de numărul de dosare primite;
c) să analizeze dosarele solicitanţilor cu respectarea prevederilor art. 37 şi 42;
d) să analizeze cazurile prevăzute la art. 41-44 şi să decidă în consecinţă;
e) să elibereze certificatele de abilitare, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 9, pentru solicitanţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentele norme metodologice pentru serviciile externe de prevenire şi protecţie;
f) să restituie solicitanţilor, prin poştă, dosarele care nu conţin toate documentele prevăzute la art. 37 şi să motiveze această decizie;
g) să transmită titularilor, prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de 10 zile de la data întrunirii Comisiei de abilitare şi avizare, certificatele de abilitare emise;
h) să ţină evidenţa certificatelor de abilitare emise şi să arhiveze dosarele în baza cărora s-au emis;
i) să întocmească Lista serviciilor externe de prevenire şi protecţie abilitate, precum şi a celor cărora li s-a retras certificatul de abilitare şi să transmită această listă la Inspecţia Muncii;
j) să înştiinţeze serviciile externe de prevenire şi protecţie care fac obiectul prevederilor art. 45¹-45⁴ şi care au notificat Comisia de abilitare şi avizare şi să asigure înscrierea acestor servicii în listele respective;
k) să asigure, prin secretariat, cooperarea administrativă cu celelalte autorităţi din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, prin intermediul IMI, potrivit prevederilor legale;
l) să verifice, prin secretariat, legalitatea documentelor eliberate de autorităţi competente din alte state membre, depuse în vederea autorizării sau notificării, după caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, în cazul în care este necesar.”
La articolul 40, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 40. – (1) Solicitantul căruia nu i s-a acordat abilitarea are dreptul, în termen de 30 de zile de la data primirii înştiinţării, să facă contestaţie la Comisia de contestaţii constituită în cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.”

Articolul 41 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 41. – (1) Certificatul de abilitare se retrage de către Comisia de abilitare şi avizare care l-a eliberat dacă solicitantul nu a depus două rapoarte semestriale consecutive, în termen, la inspectoratul teritorial de muncă.

(2) Dreptul de prestare a serviciilor de către prestatorii cărora li se retrage certificatul de abilitare se consideră că încetează la data primirii înştiinţării că certificatul a fost retras, transmisă de Comisia de abilitare şi avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă la care sunt luaţi în evidenţă.

(3) Serviciul extern de prevenire şi protecţie căruia i s-a retras certificatul de abilitare în condiţiile prezentelor norme metodologice are dreptul să solicite abilitarea după o perioadă minimă de un an de la data prevăzută la alin. (2).”

Articolul 42 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 42. – (1) Reînnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/unora dintre condiţiile în baza cărora a fost emis.

(2) Modificările prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:

a) schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire şi protecţie abilitat, potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b) schimbarea denumirii/numelui serviciului extern de prevenire şi protecţie abilitat;
c) schimbarea sediului social;
d) schimbarea conducătorului serviciului extern de prevenire şi protecţie abilitat.

(3) Modificările prevăzute la alin. (2) trebuie să fie comunicate Comisiei de abilitare şi avizare potrivit art. 43.

(4) În situaţia în care serviciile externe de protecţie şi prevenire nu mai îndeplinesc condiţiile de abilitare, nu au comunicat modificările prevăzute la alin. (2) şi nu au solicitat reînnoirea certificatului de abilitare în termenul prevăzut la art. 43, încetează valabilitatea certificatului de abilitare.

(5) Serviciile externe de prevenire şi protecţie abilitate pot informa Comisia de abilitare şi avizare cu privire la schimbările prevăzute la alin. (2), inclusiv prin intermediul punctului de contact unic electronic (PCU electronic).

(6) După analizarea modificărilor prevăzute la alin. (2), Comisia de abilitare şi avizare emite noul certificat de abilitare, în condiţiile prevăzute de prezentele norme metodologice şi cu respectarea art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.

(7) În situaţia în care serviciul extern de prevenire şi protecţie nu mai îndeplineşte condiţiile de abilitare prevăzute de prezentele norme metodologice, Comisia de abilitare şi avizare retrage certificatul de abilitare în cauză.”

Articolul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 43. – Pentru reînnoirea certificatului de abilitare, prevăzută la art. 42, în maximum 10 zile lucrătoare de la modificarea uneia sau mai multor condiţii iniţiale, solicitantul va depune următoarele documente la secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare:

a) cerere de reînnoire potrivit modelului prezentat în anexa nr. 8A, care să conţină lista modificărilor survenite;
b) documentele care atestă modificările survenite.”
Articolul 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 44. – (1) Inspectoratele teritoriale de muncă verifică respectarea de către serviciile externe de prevenire şi protecţie a condiţiilor în baza cărora a fost emis certificatul de abilitare şi propun, în scris, Comisiei de abilitare şi avizare, dacă este cazul, retragerea certificatului.

(2) Comisia de abilitare şi avizare analizează argumentele aduse în susţinerea propunerii de retragere a certificatului de abilitare şi, pe baza acestora, poate retrage certificatul.

(3) Comisia de abilitare şi avizare comunică titularului retragerea certificatului de abilitare şi motivaţia, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.

(4) Titularul certificatului de abilitare retras poate face contestaţie la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în termen de 30 de zile de la data primirii comunicării cu privire la retragere.

(5) Răspunsul la contestaţie va fi transmis prin poştă, cu confirmare de primire, în termen de 30 de zile.”

Articolul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 45. – Lista serviciilor externe de prevenire şi protecţie abilitate, precum şi a celor cărora li s-a retras certificatul de abilitare se afişează şi se actualizează pe pagina de internet a Inspecţiei Muncii.”

După secţiunea a 6-a se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 6¹-a, alcătuită din articolele 45¹-45⁶, cu următorul cuprins:

„SECŢIUNEA a 6¹-a
Prevederi specifice referitoare la libera circulaţie
a serviciilor externe de prevenire şi protecţie

Art. 45¹. – (1) Persoanele fizice şi juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European care au fost supuse în aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire şi protecţie pe teritoriul României, fără a fi abilitate potrivit prezentelor norme metodologice, în următoarele moduri:

a) permanent;
b) temporar sau ocazional.

(2) Persoanele fizice şi juridice stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European care nu au fost supuse în aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire şi protecţie pe teritoriul României doar dacă sunt abilitate potrivit prezentelor norme metodologice.

Art. 45². – (1) Persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 45¹ pot presta pe teritoriul României activităţile de prevenire şi protecţie menţionate la art. 15 numai după notificarea prealabilă a Comisiei de abilitare şi avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea sau îşi au sediul, după caz.

(2) Începerea prestării activităţii acestor servicii externe este condiţionată de notificarea prevăzută la alin. (1) şi, în cazul prevăzut la art. 45¹ alin. (1) lit. a), de transmiterea, împreună cu formularul de notificare, a următoarelor documente:

a) actul de înregistrare la oficiul registrului comerţului, în copie;
b) autorizaţia/atestatul/certificatul emisă/emis într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European, în copie certificată de deţinător şi în traducere neoficială;
c) lista cu personalul care deţine certificate de competenţă profesională corespunzătoare, semnată şi ştampilată de persoana autorizată;
d) certificate de competenţă profesională sau documente similare emise de autorităţi dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European, în copie autorizată de deţinător şi în traducere neoficială.

(3) Dreptul de a presta al persoanelor prevăzute la alin. (1) începe din momentul notificării Comisiei de abilitare şi avizare, respectiv la:

a) data înregistrării notificării, în situaţia depunerii la secretariatul Comisiei de abilitare şi avizare sau prin PCU electronic;
b) data confirmării de primire, în cazul expedierii prin poştă a notificării.

Art. 45³. – (1) Persoanele fizice şi juridice care doresc să presteze servicii externe de prevenire şi protecţie în condiţiile art. 45¹ alin. (1) lit. a) vor notifica acest lucru prin completarea şi transmiterea formularului prevăzut în anexa nr. 10A, însoţit de documentele prevăzute la art. 45² alin. (2), la Comisia de abilitare şi avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia îşi au sediul/domiciliul/reşedinţa, înainte de începerea activităţii.

(2) Comisia de abilitare şi avizare prevăzută la alin. (1), după efectuarea verificărilor pe care le consideră necesare, va înscrie persoana fizică sau juridică respectivă, în termen de 30 de zile de la data primirii notificării, în Lista persoanelor fizice şi juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European care prestează servicii externe de protecţie şi prevenire, în regim permanent, în România.

Art. 45⁴. – (1) Persoanele fizice şi juridice care doresc să presteze servicii externe de prevenire şi protecţie în condiţiile art. 45¹ alin. (1) lit. b) vor notifica acest lucru prin completarea şi transmiterea formularului prevăzut în anexa nr. 10B, însoţit de copia autorizaţiei sau a documentului echivalent pe care îl deţin, certificată de către deţinător, la Comisia de abilitare şi avizare din cadrul inspectoratului teritorial de muncă pe raza căruia urmează să îşi desfăşoare activitatea, înainte de începerea acesteia.

(2) Comisia de abilitare şi avizare prevăzută la alin. (1), după efectuarea verificărilor pe care le consideră necesare, va înscrie persoana fizică sau juridică respectivă, în termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea notificării, în Lista persoanelor fizice şi juridice stabilite într-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European care prestează servicii externe de protecţie şi prevenire, în regim temporar sau ocazional, în România.

Art. 45⁵. – Constatarea nerespectării prevederilor art. 45¹-45⁴ se face de către inspectoratele teritoriale de muncă, cu aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, şi ale prezentelor norme metodologice.

Art. 45⁶. – Listele prevăzute la art. 45³ alin. (2) şi 45⁴ alin. (2) se afişează şi se actualizează pe pagina de internet a Inspecţiei Muncii.”

La articolul 46, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 46. – (1) Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege, angajatorul trebuie să întocmească un plan de prevenire şi protecţie care va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări ale condiţiilor de muncă, la apariţia unor riscuri noi şi în urma producerii unui eveniment.”

La articolul 47, litera a) se abrogă.
Articolul 48 se abrogă.
La articolul 49 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic;”.

Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 50. – (1) Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare nivelului superior, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt următoarele:

a) absolvirea, în domeniile fundamentale: ştiinţe inginereşti, ştiinţe agricole şi silvice, cu diplomă de licenţă sau echivalentă, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licenţă, ori a studiilor universitare de lungă durată sau absolvirea cu diplomă de absolvire a studiilor universitare de scurtă durată;
b) curs în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu conţinut minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. B, cu o durată de cel puţin 80 de ore;
c) absolvirea cu diplomă sau certificat de absolvire, după caz, a unui program de învăţământ postuniversitar în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 180 de ore.

(2) Îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diploma de studii şi certificatele de absolvire a cursurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c).

(3) Cerinţa minimă prevăzută la alin. (1) lit. b) şi c) este considerată îndeplinită şi în situaţia în care persoana a obţinut o diplomă de master sau doctorat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.”

Articolul 51 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 51. – Cursurile şi programele de formare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prevăzute la art. 49, 50, 51² şi 51³, se efectuează de către furnizori de formare profesională autorizaţi, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

După articolul 51 se introduc trei noi articole, articolele 51¹-51³, cu următorul cuprins:

„Art. 51¹. – Ocupaţiile specifice domeniului securităţii şi sănătăţii în muncă, necesare efectuării activităţilor de prevenire şi protecţie, sunt următoarele:

a) tehnician în securitate şi sănătate în muncă;
b) expert în securitate şi sănătate în muncă.

Art. 51². – (1) Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare ocupaţiei prevăzute la art. 51¹ lit. a) sunt:

a) studii în învăţământul liceal filiera teoretică în profil real sau filiera tehnologică în profil tehnic;
b) program de formare pentru ocupaţia de tehnician în securitate şi sănătate în muncă, de cel puţin 80 de ore.

(2) Îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diploma de studii şi certificatul de absolvire a programului de formare profesională corespunzător.

Art. 51³. – (1) Cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă corespunzătoare ocupaţiei prevăzute la art. 51¹ lit. b) sunt:

a) studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă sau de scurtă durată absolvite cu diplomă de licenţă ori echivalentă în domeniile fundamentale: ştiinţe inginereşti, ştiinţe agricole şi silvice;
b) program de formare profesională pentru ocupaţia de expert în securitate şi sănătate în muncă, de cel puţin 80 de ore;
c) curs postuniversitar în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 180 de ore, sau masterat/doctorat în acest domeniu.

(2) Îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1) se atestă prin diplomele de studii şi certificatul de absolvire a programului de formare profesională corespunzător.”

Articolul 53 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 53. – (1) Numărul de reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare, în funcţie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere şi/sau unitate.

(2) Numărul minim prevăzut la alin. (1) va fi stabilit după cum urmează:

a) un reprezentant, în cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au între 10 şi 49 de lucrători inclusiv;
b) 2 reprezentanţi, în cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au sub 50 şi 100 de lucrători inclusiv;
c) conform cerinţelor prevăzute la art. 60 alin. (3), în cazul întreprinderilor şi/sau unităţilor care au peste 101 lucrători inclusiv.”
Articolul 55 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 55. – (1) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor trebuie să urmeze un program de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, cu o durată de cel puţin 40 de ore, cu conţinutul minim conform celui prevăzut în anexa nr. 6 lit. A.

(2) Îndeplinirea cerinţei prevăzute la alin. (1) se atestă printr-un document de absolvire a programului de pregătire.”

La articolul 57, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) În unităţile care au mai puţin de 50 de lucrători, unde nu s-a constituit comitet de securitate şi sănătate în muncă, atribuţiile acestuia revin reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.”

Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 58. – (1) Comitetul de securitate şi sănătate în muncă este constituit din următorii membri:

a) angajator sau reprezentantul său legal;
b) reprezentanţi ai angajatorului cu atribuţii de securitate şi sănătate în muncă;
c) reprezentanţi ai lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
d) medicul de medicină a muncii.

(2) Numărul reprezentanţilor lucrătorilor este egal cu numărul format din angajator sau reprezentantul său legal şi reprezentanţii angajatorului.

(3) Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în muncă.”

Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 60. – (1) Modalitatea de desemnare a reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă va fi stabilită prin contractul colectiv de muncă, regulamentul intern sau regulamentul de organizare şi funcţionare.

(2) Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă vor fi desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor.

(3) Numărul minim al reprezentanţilor lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în muncă se stabileşte în funcţie de numărul total al lucrătorilor din întreprindere/unitate, după cum urmează:

a) de la 10 la 100 de lucrători – 2 reprezentanţi;
b) de la 101 la 500 de lucrători – 3 reprezentanţi;
c) de la 501 la 1.000 de lucrători – 4 reprezentanţi;
d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători – 5 reprezentanţi;
e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători – 6 reprezentanţi;
f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători – 7 reprezentanţi;
g) peste 4.000 de lucrători – 8 reprezentanţi.”
La articolul 64, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) La întrunirile comitetului de securitate şi sănătate în muncă pot participa inspectori de muncă.”

Articolul 80 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 80. – Angajatorul trebuie să dispună de programe de instruire – testare la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii pentru:

a) conducătorii locurilor de muncă;
b) lucrători, pe meserii şi activităţi.”
La articolul 81, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Fişa de instruire individuală va fi păstrată de către conducătorul locului de muncă şi va fi însoţită de o copie a ultimei fişe de aptitudini completate de către medicul de medicina muncii.”

La articolul 81, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Fişa de instruire individuală se păstrează în întreprindere/unitate, de la angajare până la data încetării raporturilor de muncă.”

La articolul 82, alineatele (1), (2) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 82. – (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere şi/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu excepţia altor participanţi la procesul de muncă, aşa cum sunt definiţi potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileşte, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare, durata instruirii şi reguli privind instruirea şi însoţirea acestora în întreprindere şi/sau unitate.

(2) Pentru lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior care desfăşoară activităţi pe bază de contract de prestări de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrătorilor respectivi privind activităţile specifice întreprinderii şi/sau unităţii respective, riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general.

…………………………………………………………………………………….

(5) Reprezentanţii autorităţilor competente cu atribuţii de control vor fi însoţiţi de către un reprezentant desemnat de către angajator, fără a se întocmi fişa de instruire.”

La articolul 91, alineatul (2) se abrogă.
Articolul 93 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 93. – (1) Instruirea la locul de muncă se va efectua pe baza tematicilor întocmite de către angajatorul care şi-a asumat atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire şi protecţie şi aprobate de către angajator, tematici care vor fi păstrate la persoana care efectuează instruirea.

(2) Instruirea la locul de muncă va cuprinde cel puţin următoarele:

a) informaţii privind riscurile de accidentare şi îmbolnăvire profesională specifice locului de muncă şi/sau postului de lucru;
b) prevederile instrucţiunilor proprii elaborate pentru locul de muncă şi/sau postul de lucru;
c) măsuri la nivelul locului de muncă şi/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, precum şi în cazul pericolului grav şi iminent;
d) prevederi ale reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind activităţi specifice ale locului de muncă şi/sau postului de lucru;
e) demonstraţii practice privind activitatea pe care persoana respectivă o va desfăşura şi exerciţii practice privind utilizarea echipamentului individual de protecţie, a mijloacelor de alarmare, intervenţie, evacuare şi de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.”
La articolul 96, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Durata instruirii periodice, intervalul dintre două instruiri şi periodicitatea verificării instruirii vor fi stabilite prin instrucţiuni proprii, în funcţie de condiţiile locului de muncă şi/sau postului de lucru.”

La articolul 96, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2¹), cu următorul cuprins:

„(2¹) Intervalul dintre două instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.”

Articolul 106 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 106. – (1) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa tuturor lucrătorilor care sunt zonele cu risc ridicat şi specific.

(2) Angajatorul trebuie să aducă la cunoştinţa conducătorilor locurilor de muncă şi lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu risc ridicat şi specific măsurile stabilite în urma evaluării riscurilor.”

La articolul 112 alineatul (1), după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

„f) evenimentul care a avut ca urmare dispariţia unei/unor persoane.”

La articolul 112, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Evenimentele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) se vor comunica Inspecţiei Muncii după primirea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate.”

La articolul 113, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(6) În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă ce a emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate va trimite o copie de pe decizie, în termen de 5 zile lucrătoare de la data eliberării acesteia, la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs accidentul.”

La articolul 116, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (1¹) şi (1²), cu următorul cuprins:

„(1¹) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) cazurile în care lucrătorii au suferit o invaliditate evidentă, cazurile în care victimele sunt cetăţeni străini sau cazurile în care printre victime se află cetăţeni străini.

(1²) În cazurile prevăzute la alin. (1¹) cercetarea se efectuează de către inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul.”

La articolul 116, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusă din cel puţin 3 persoane, dintre care o persoană trebuie să fie, după caz:

a) lucrător desemnat;
b) reprezentant al serviciului intern de prevenire şi protecţie;
c) reprezentant al serviciului extern de prevenire şi protecţie cu pregătire corespunzătoare conform art. 47 lit. c) sau care îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 51¹ b).”
După articolul 116 se introduce un nou articol, articolul 116¹, cu următorul cuprins:

„Art. 116¹. – Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul şi/sau invaliditatea lucrătorilor, precum şi a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor judeţe decât judeţul unde are sediul social angajatorul se va face de către inspectoratul teritorial de muncă pe teritoriul căruia a avut loc evenimentul.”

Articolul 117 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 117. – (1) În cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice în care sunt implicate persoane aflate în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, serviciile poliţiei rutiere vor transmite comisiei numite de angajator, inspectoratului teritorial de muncă pe teritoriul căruia a avut loc evenimentul sau Inspecţiei Muncii, la cererea acestora, în termen de 5 zile lucrătoare de la solicitare, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi orice alte documente existente necesare cercetării, cum ar fi: copii de pe declaraţii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schiţe.

(2) În cazul accidentelor de circulaţie pe drumurile publice, în baza documentelor prevăzute la alin. (1) transmise de organele de poliţie şi a altor documente din care să rezulte că victima se afla în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, organele împuternicite potrivit prevederilor legale vor efectua cercetarea evenimentului.”

Articolul 119 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 119. – (1) Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experţi sau specialişti, cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competenţe potrivit prevederilor legale să efectueze expertize tehnice, iar aceştia trebuie să răspundă solicitării.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), expertizele tehnice întocmite vor face parte integrantă din dosarul de cercetare a evenimentului.

(3) Cheltuielile aferente efectuării expertizelor, precum şi cele necesare analizării probelor prelevate cu ocazia cercetării se suportă de către angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face răspunzător de organizarea activităţii în urma căreia s-a produs evenimentul.”

Articolul 120 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 120. – (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă se va încheia în cel mult 10 zile lucrătoare calculate de la data producerii.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţii cum ar fi cele în care este necesară prelevarea de probe, efectuarea de expertize, determinări de noxe, pentru care se poate solicita în scris, argumentat şi în perioada prevăzută la alin. (1), la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.

(3) Cercetarea evenimentelor care au avut ca urmare deces, invaliditate evidentă, invaliditate confirmată ulterior, a accidentelor colective sau a situaţiilor de persoane date dispărute, precum şi cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în cel mult 15 zile lucrătoare de la data producerii acestora.

(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) situaţii cum ar fi cele în care este necesară eliberarea certificatului medico-legal sau, după caz, a raportului de expertiză ori de constatare medico-legală, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de muncă care cercetează evenimentele poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.”

Articolul 121 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 121. – (1) În cazul accidentului cu incapacitate temporară de muncă, în urma căruia a intervenit invaliditatea confirmată prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul va completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii evenimentului şi va întocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul completat.

(2) Întocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevăzut la alin. (1), se face în cel mult 10 zile lucrătoare de la data primirii de către inspectoratul teritorial de muncă a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal ori, după caz, a raportului de expertiză sau de constatare medico-legală.

(3) Invaliditatea evidentă va fi cercetată de către inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs, ca eveniment care a produs incapacitate temporară de muncă, şi, în funcţie de consecinţele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) şi (2).

(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) şi (3) situaţiile în care este necesară administrarea de probe suplimentare, cum ar fi primirea de documente, prelevarea de probe, efectuarea de expertize, audierea de martori, pentru care inspectoratul teritorial de muncă însărcinat cu cercetarea evenimentului poate solicita în scris, argumentat şi în termen, la Inspecţia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.”

La articolul 122 alineatul (1), literele c), i) şi p) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„c) nota de constatare la faţa locului, încheiată imediat după producerea evenimentului de către inspectorul de muncă, în cazul evenimentelor care se cercetează de către inspectoratul teritorial de muncă/Inspecţia Muncii, conform competenţelor, sau de către lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie, iar în absenţa acestora, de serviciul extern de prevenire şi protecţie, în cazul evenimentelor a căror cercetare intră în competenţa angajatorului, şi semnată de către angajator, care va cuprinde precizări referitoare la poziţia victimei, existenţa sau inexistenţa echipamentului individual de protecţie, starea echipamentelor de muncă, modul în care funcţionau dispozitivele de protecţie, închiderea fişei de instruire individuală prin barare şi semnătură, ridicarea de documente sau prelevarea de probe şi orice alte indicii care pot clarifica toate cauzele şi împrejurările producerii evenimentului;

……………………………………………………………………………………..

i) copii ale fişei de identificare a factorilor de risc profesional şi ale fişei de aptitudine, întocmite potrivit prevederilor legale;

……………………………………………………………………………………..

p) copii ale actelor/documentelor emise/completate de unităţile sanitare care au acordat asistenţă medicală victimelor, inclusiv asistenţă medicală de urgenţă, din care să rezulte data şi ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultaţie, precum şi diagnosticul.”
La articolul 122 alineatul (1), după litera c) se introduce o nouă literă, litera c¹), cu următorul cuprins:

„c¹) nota de constatare la faţa locului, întocmită de alte organe de cercetare abilitate şi încheiată în prezenţa şi cu participarea reprezentanţilor inspectoratului teritorial de muncă, care reprezintă piesă la dosar şi înlocuieşte nota prevăzută la lit. c). Nota de constatare nu se va întocmi în situaţiile în care se menţine o stare de pericol grav şi iminent de accidentare, care nu permite accesul inspectorilor de muncă la locul evenimentului, argumentându-se acest fapt;”.

La articolul 123, litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) declaraţiile aflate la dosar să fie însoţite de forma tehnoredactată, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul şi semnate de către inspectorul care a efectuat cercetarea sau de către unul dintre membrii comisiei de cercetare.”

La articolul 125, alineatele (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(4) În cazul în care inspectoratul teritorial de muncă constată că cercetarea nu a fost efectuată corespunzător, dispune în scris măsuri pentru refacerea procesului-verbal de cercetare şi/sau completarea dosarului, după caz.

(5) Comisia de cercetare va completa dosarul şi va reface procesul-verbal de cercetare în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului.”

La articolul 126, alineatele (1) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 126. – (1) Dosarul de cercetare original, întocmit de inspectoratul teritorial de muncă, cu excepţia cazului prevăzut la art. 121 alin. (3), va fi înaintat în vederea avizării la Inspecţia Muncii, în cel mult 5 zile lucrătoare de la finalizarea cercetării.

……………………………………………………………………………………..

(5) Inspectoratul teritorial de muncă va întocmi noul proces-verbal de cercetare şi/sau va completa dosarul, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii dosarului, pe baza observaţiilor transmise de Inspecţia Muncii.”

La articolul 126, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) Dosarul de cercetare întocmit de comisia de cercetare numită de Inspecţia Muncii se avizează de către inspectorul general de stat.”

La articolul 126, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:

„(7) Dosarul de cercetare completat şi noul proces-verbal de cercetare întocmit în condiţiile alin. (4) şi (5) vor fi transmise organelor de urmărire penală.”

La articolul 128, litera w) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„w) avizul inspectorului-şef adjunct securitate şi sănătate în muncă/avizul inspectorului general de stat adjunct securitate şi sănătate în muncă;”.

La articolul 129, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (8¹), cu următorul cuprins:

„(8¹) În capitolul prevăzut la art. 128 lit. s) se vor stabili termene de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, precum şi persoanele responsabile de îndeplinirea acestora.”

La articolul 132, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 132. – (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeşte în mai multe exemplare, după cum urmează:

a) în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul, asigurător şi victime;
b) în cazul accidentului de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă, pentru lucrători cu angajatori diferiţi, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de muncă care a avizat dosarul, asigurător şi victime;
c) în cazul accidentului de muncă urmat de invaliditate, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii, asigurător şi victime;
d) în cazul accidentului de muncă mortal, precum şi în cazul accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care înregistrează accidentul, organul de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii, asigurător şi familiile victimelor;
e) în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistrează incidentul, organele de urmărire penală, inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, Inspecţia Muncii şi asigurător.”
Articolul 134 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 134. – (1) În cazul în care un lucrător prezintă un certificat medical cu cod «accident de muncă», angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie va solicita acestuia o declaraţie scrisă privind data, locul, modul şi împrejurările în care s-a produs evenimentul în urma căruia s-a accidentat.

(2) În baza declaraţiei prevăzute la alin. (1) şi în funcţie de data, locul, modul şi împrejurările producerii evenimentului, angajatorul care şi-a asumat atribuţiile în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/lucrătorul desemnat/serviciul intern de prevenire şi protecţie/serviciul extern de prevenire şi protecţie va comunica şi cerceta evenimentul sau, în situaţia în care evenimentul prevăzut la alin. (1) nu a avut loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ori în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers, va arhiva declaraţia originală împreună cu o copie a certificatului medical.”

Articolul 135 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 135. – (1) Înregistrarea accidentelor de muncă şi a incidentelor periculoase se face în registrele de evidenţă prevăzute la art. 141 şi 142, în baza procesului-verbal de cercetare.

(2) Accidentul de muncă se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 136.

(3) Accidentele de muncă produse la sediile secundare aflate pe raza altui judeţ decât cel unde este declarat sediul social se vor înregistra la sediul social, cu excepţia cazului în care sediul secundar are personalitate juridică.”

La articolul 136, alineatele (2), (4), (5) şi (8)-(11) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) În situaţia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situaţiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de muncă se înregistrează de către angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.

……………………………………………………………………………………..

(4) Accidentul de muncă suferit de o persoană aflată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în întreprinderea şi/sau unitatea altui angajator se înregistrează de către angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.

(5) Accidentul de muncă suferit în timpul stagiului de practică profesională de către elevi, studenţi, ucenici şi şomeri în perioada de reconversie profesională se înregistrează de către angajatorul la care se efectuează practica/reconversia profesională.

……………………………………………………………………………………..

(8) În cazul accidentului de muncă produs ca urmare a unei acţiuni întreprinse de o persoană, din proprie iniţiativă, pentru salvarea de vieţi omeneşti sau pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol grav şi iminent ce ameninţă avutul public sau privat în afara întreprinderii şi/sau unităţii unui angajator şi care nu are nicio legătură cu acesta, înregistrarea se face în condiţiile prevăzute de lege.

(9) Accidentul de muncă de traseu se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.

(10) Accidentul de muncă de circulaţie se înregistrează de către angajatorul la care este angajată victima sau, după caz, de angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.

(11) Accidentul de muncă produs în afara întreprinderii şi/sau unităţii ca urmare a neluării unor măsuri de securitate de către un alt angajator se înregistrează de către angajatorul care, în urma cercetării, a fost găsit răspunzător de producerea accidentului.”

La articolul 140, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:

„(6) Angajatorul are obligaţia de a anunţa încheierea perioadei de incapacitate temporară de muncă la inspectoratul teritorial de muncă la care a înaintat FIAM, în termen de 5 zile lucrătoare de la încheierea perioadei de incapacitate temporară de muncă.

(7) În cazul în care angajatorul şi-a încetat activitatea, accidentele suferite de lucrătorii acestuia vor fi înregistrate în contul lui, iar completarea FIAM va fi efectuată de inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia angajatorul îşi desfăşura activitatea.”

La articolul 144, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:

„(1¹) În cazul evenimentelor produse în afara graniţelor ţării care au avut drept consecinţă incapacitatea temporară de muncă sau decesul lucrătorilor asiguraţi potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, republicată, dosarul de cercetare întocmit de comisia numită de angajator va cuprinde documentele care au fost întocmite de organele de cercetare din ţara în care a avut loc evenimentul, precum şi documentele medicale de la unităţile sanitare care au acordat îngrijiri de specialitate accidentatului.”

Articolul 145 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 145. – (1) De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de incapacitate temporară de muncă răspunde angajatorul care a încheiat contractul cu partenerul străin, în cazul efectuării de lucrări cu personal român, şi, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, în cazul accidentelor suferite de angajaţii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare române şi de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara graniţelor României, aflaţi în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

(2) De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de invaliditate sau deces răspunde inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia îşi are sediul social angajatorul la care era angajată victima.

(3) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevăzute la art. 122 şi se va completa cu:

a) copii ale originalelor documentelor de cercetare emise de organele competente din ţara pe teritoriul căreia s-a produs evenimentul, copii ale documentelor medicale de la unităţile sanitare care au acordat îngrijiri de specialitate victimei, precum şi traducerea acestora în limba română;
b) copie a contractului încheiat cu partenerul străin, din care să rezulte cine a încheiat contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrări se execută, pe ce durată, locul unde se execută lucrările respective, clauzele privind securitatea şi sănătatea în muncă, modul în care se fac comunicarea şi cercetarea evenimentelor şi înregistrarea accidentelor de muncă.

(4) Documentele prevăzute la alin. (3) vor fi puse la dispoziţia organului de cercetare de către angajatorul la care era angajată victima.

(5) Pentru documentele prevăzute la alin. (3), cheltuielile necesare traducerii în limba română vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.”

La articolul 148, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Dosarul de cercetare se va întocmi astfel:

a) într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară de muncă sau care sunt accidente uşoare; dosarul se păstrează în arhiva inspectoratului teritorial de muncă care a cercetat evenimentul;
b) în două exemplare, pentru evenimentele care au produs deces, accidente colective; originalul se înaintează organelor de urmărire penală şi un exemplar se păstrează la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea;
c) în 3 exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspecţia Muncii; originalul se înaintează organelor de urmărire penală, un exemplar se păstrează la Inspecţia Muncii şi un exemplar la inspectoratul teritorial de muncă pe raza căruia s-a produs evenimentul;
d) în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporară de muncă pentru victime cu angajatori diferiţi; originalul se păstrează în arhiva inspectoratului teritorial de muncă care a efectuat cercetarea.”
La articolul 148, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:

„(6) Dosarul de cercetare întocmit conform prevederilor alin. (5) lit. a) şi b) va fi transmis Inspecţiei Muncii în condiţiile prevăzute la art. 126 alin. (1).

(7) O copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului ţării de unde provine accidentatul de către inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea sau, după caz, de către Inspecţia Muncii.”

Articolul 149 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 149. – Orice suspiciune de boală profesională, inclusiv intoxicaţia acută profesională, se va semnala obligatoriu de către toţi medicii, indiferent de specialitate şi locul de muncă, cu prilejul oricărei prestaţii medicale: examene medicale profilactice, consultaţii medicale de specialitate.”

Articolul 150 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 150. – Medicul care suspectează o boală profesională sau o intoxicaţie acută profesională completează fişa de semnalare BP1, prevăzută în anexa nr. 19, şi trimite bolnavul cu această fişă la unitatea sanitară de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, în vederea precizării diagnosticului de boală profesională ori de intoxicaţie acută profesională.”

Articolul 157 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 157. – Procesul-verbal de cercetare a cazului de boală profesională se înmânează angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnăvirea, pentru evidenţa îmbolnăvirilor profesionale şi pentru a urmări realizarea măsurilor prescrise, direcţiei de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, inspectoratului teritorial de muncă participant la cercetare şi asigurătorului la nivel teritorial.”

Articolul 158 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 158. – Pe baza confirmării caracterului profesional al îmbolnăvirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declară cazul de îmbolnăvire profesională, completând fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2, denumită în continuare fişa de declarare BP2, care trebuie să aibă ştampila direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti şi trebuie să cuprindă data declarării, prevăzută în anexa nr. 21.”

Articolul 160 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 160. – (1) În cazul bolilor profesionale:

a) declararea se face de către direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor prevăzute la art. 159, prin fişa de declarare a cazului de boală profesională BP2, care reprezintă formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate;
b) semnalarea şi declararea se fac într-un interval de maximum 2 ani de la încetarea expunerii profesionale considerate cauză a îmbolnăvirii. Excepţie fac cazurile de pneumoconioze şi cancerul.

(2) Pentru bolile profesionale declarate în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European trebuie întocmită o fişă de declarare a cazului de boală profesională BP2 de către Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti.”

Articolul 162 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 162. – Toate cazurile de boli profesionale se declară la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul şi unde există factorii de risc ai bolii profesionale respective evidenţiaţi prin documente oficiale de la direcţia de sănătate publică; ele se declară şi se păstrează în evidenţă de către direcţia de sănătate publică din judeţul sau din municipiul Bucureşti în care se află angajatorul respectiv.”

Articolul 164 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 164. – Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioză se declară numai pe baza diagnosticului precizat de către comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.”

Articolul 165 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 165. – (1) Bolile profesionale nou-declarate se raportează în cursul lunii în care s-a produs declararea, de către direcţia de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, la Centrul naţional de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar – Compartimentul sănătate ocupaţională şi mediul de muncă din cadrul Institutului Naţional de Sănătate Publică, denumit în continuare Centrul naţional de monitorizare a riscurilor, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilite conform legii.

(2) O copie a fişei de declarare BP2 se va înmâna lucrătorului diagnosticat cu boală profesională.

(3) O copie a procesului-verbal de cercetare a cazului de boală profesională se va înmâna lucrătorului a cărui boală profesională a fost infirmată în urma cercetării.”

Articolul 166 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 166. – La nivelul Centrului naţional de monitorizare a riscurilor se constituie Registrul operativ naţional informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizează lunar cu datele din fişele de declarare BP2.”

Articolul 167 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 167. – Centrul naţional de monitorizare a riscurilor reprezintă forul metodologic care asigură asistenţă şi îndrumare tehnică profesională în domeniul bolilor profesionale, al bolilor legate de profesiune, precum şi în elaborarea de reglementări pentru protecţia sănătăţii în relaţie cu expunerea la agenţi periculoşi în mediul de muncă, promovarea sănătăţii la locul de muncă (elaborare de ghiduri, stabilirea de valori-limită de expunere profesională, metode standardizate de măsurare a concentraţiilor de agenţi chimici conform recomandărilor Comisiei Europene, instruiri de specialitate).”

Articolul 168 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 168. – Centrul naţional de monitorizare a riscurilor raportează semestrial datele privind morbiditatea profesională Direcţiei de sănătate publică şi control în sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii.”

Articolul 169 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 169. – Centrul naţional de monitorizare a riscurilor transmite informaţiile de interes public privind bolile profesionale tuturor instituţiilor implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii lucrătorilor.”

Articolul 171 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 171. – Structurile de medicina muncii din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti vor raporta, cu o periodicitate anuală, Centrului naţional de monitorizare a riscurilor situaţia absenteismului medical ca urmare a bolilor profesionale în anul respectiv.”

Articolul 177 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 177. – (1) În situaţia în care angajatorul, lucrătorii implicaţi, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare a evenimentului, pot sesiza, în scris, Inspecţia Muncii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii procesului-verbal.

(2) Dacă în urma analizei se constată că trebuie refăcută cercetarea, Inspecţia Muncii dispune completarea dosarului de cercetare şi/sau întocmirea unui nou proces-verbal de cercetare care îl va înlocui pe cel existent.

(3) Soluţiile adoptate de către Inspecţia Muncii vor fi comunicate celor interesaţi, în termenul legal.”

La articolul 179, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) suporturile de curs destinate programelor de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. c) şi la art. 55 alin. (1);”.

Articolul 184 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 184. – Cerinţele specifice pentru elaborarea suportului de curs prevăzut la art. 179 lit. c) sunt:

a) să fie elaborat în baza unei documentări bibliografice la zi;
b) să utilizeze terminologia specifică securităţii şi sănătăţii în muncă;
c) să fie elaborat pe o tematică orientată spre grupuri-ţintă, respectiv angajatorii care şi-au asumat atribuţii din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
d) să fie redactat clar, concis, adaptat nivelului de pregătire al grupului-ţintă căruia îi este destinat;
e) informaţiile să fie sistematizate într-o organizare logică a conţinutului, orientate spre situaţii concrete de muncă;
f) să evidenţieze consecinţele neaplicării şi/sau nerespectării legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.”
La articolul 186, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) În situaţia în care elaboratorul îşi are sediul într-un alt stat membru al Uniunii Europene ori aparţinând Spaţiului Economic European, documentaţiile se avizează de către Comisia de abilitare şi avizare din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă al Municipiului Bucureşti.”

Articolul 187 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 187. – Pentru avizarea documentaţiilor, elaboratorul va transmite Comisiei de abilitare şi avizare, prin poştă, o cerere întocmită potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 24, însoţită de un dosar care cuprinde:

a) copia certificatului de înregistrare la registrul comerţului şi, după caz, a anexei acestuia;
b) prin excepţie de la prevederile lit. a), în situaţia în care elaboratorul se află în cazul prevăzut la art. 186 alin. (2), acesta va depune documentul echivalent eliberat de statul în care îşi are sediul;
c) un scurt memoriu de prezentare a documentaţiei;
d) două exemplare din documentaţia supusă avizării;
e) în cazul diapozitivelor şi diafilmelor se vor transmite originalul şi două copii pe suport hârtie.”
La articolul 190, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 190. – (1) Solicitantul sau titularul de aviz, după caz, pot face contestaţie la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în termen de maximum 30 de zile de la data primirii deciziei de respingere.”

Articolul 191 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 191. – (1) Dacă în timpul controalelor efectuate de inspectorii de muncă se constată diferenţe între documentaţia avizată şi cea folosită în activitatea curentă, inspectorul de muncă dispune măsuri pentru retragerea documentaţiei neconforme şi comunică, în scris, situaţia constatată Comisiei de abilitare şi avizare care a dat avizul, cu propunerea de suspendare sau de retragere a avizului.

(2) Comisia prevăzută la alin. (1) aduce la cunoştinţa titularului de aviz situaţia constatată, pentru ca acesta să îşi prezinte punctul de vedere.

(3) Comisia prevăzută la alin. (1) analizează comunicarea inspectorului de muncă împreună cu punctul de vedere al titularului de aviz şi emite o decizie de suspendare sau de retragere a avizului, după caz.

(4) Suspendarea se poate face pe o perioadă determinată, în funcţie de timpul necesar pentru remedierea deficienţelor constatate.

(5) Decizia de respingere a avizării, de retragere, de suspendare a avizului sau cea prevăzută la art. 192 alin. (2) poate face obiectul unei contestaţii în condiţiile prevăzute la art. 190.”

După articolul 192 se introduce un nou articol, articolul 192¹, care va avea următorul cuprins:

„Art. 192¹. – (1) Procedurile şi formalităţile de abilitare a serviciilor externe de prevenire şi protecţie pot fi îndeplinite şi prin intermediul PCU electronic, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010. Prevederile prezentului alineat se aplică în termen de 60 de zile de la data operaţionalizării punctului de contact unic electronic.

(2) Prevederile din cuprinsul prezentelor norme metodologice se completează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010.”

La anexa nr. 10, nota de subsol² se modifică şi va avea următorul cuprins:

”² Se vor completa activităţile de prevenire şi protecţie desfăşurate, dintre cele prevăzute la art. 15 din normele metodologice.”

Anexa nr. 3 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 5 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 6 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 8 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 4, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
După anexa nr. 8 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 8A, având cuprinsul prevăzut în anexa nr. 5, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 9 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 6, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
După anexa nr. 10 se introduc două noi anexe, anexele nr. 10A şi 10B, având cuprinsul prevăzut în anexele nr. 7 şi 8, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 13 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 9, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 14 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 10, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 19 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 11, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 20 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 12, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 21 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 13, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 22 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 14, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 23 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 15, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 24 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 16, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 25 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 17, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Anexa nr. 26 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 18, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În cuprinsul normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, se înlocuiesc următoarele sintagme:
a) sintagma „autoritatea de sănătate publică” se înlocuieşte cu sintagma „direcţia de sănătate publică”;
b) sintagma „Ministerul Sănătăţii Publice” se înlocuieşte cu sintagma „Ministerul Sănătăţii”;
c) sintagma „Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei” se înlocuieşte cu sintagma „Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale”.

Art. II. – (1) În termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aprobă cerinţele minime de pregătire şi formare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă/conţinutul minim al programelor-cadru necesare pentru ocupaţiile specifice din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prevăzute la art. 51¹ din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificările şi completările ulterioare, competenţele minime şi abilităţile aferente acestor ocupaţii conferite prin standardele ocupaţionale, echivalarea între ocupaţiile specifice, precum şi alte aspecte necesare aplicării prezentei hotărâri referitoare la formarea profesională.

(2) Până la data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la alin. (1), în ceea ce priveşte cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, rămân aplicabile prevederile art. 47, 49 şi 50 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) La data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la alin. (1) se abrogă art. 47, 49 şi 50 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificările şi completările ulterioare, urmând să fie aplicabile, după această dată, cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prevăzute la art. 51¹-51³ din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. III. – Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.425/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, cu modificările şi completările aduse prin prezenta hotărâre, se vor republica, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU
EMIL BOC

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Descarca PDF HG 955 din 8 septembrie 2010

Abonare newsletter

Sustinem asociatia Autism Voice

Documentare

Suport

Servicii plus

Promotii