PT A 3-2003
Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor
sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat
-ISCIR-
– REGLEMENTARE TEHNICA NAŢIONALA PT
A3-2003
Continuare :
PT A 3-2003
1) procedurile utilizate in procesul de producţie;
g) lista cu dotarea tehnico-materială, inclusiv aparatura de măsurare şi control;
h) lista cu personalul propriu de specialitate şi documentele din care rezultă pregătirea
profesională şi experienţa acestuia.
Dosarul poate conţine orice alte dovezi de capabilitate tehnică pe care solicitantul le
consideră relevante în sprijinul cererii sale de inregistrare.
După analiza dosarului, ISCIR-INSPECT va efectua un audit tehnic al producătorului.
În baza raportului de audit se eliberează CERTIFICATUL DE ÎNREGISTRARE.
6.2.3 Instalarea, punerea În funcţiune, service-ul şi reparaţiile în garanţie şi postgaranţie
în acest domeniu ISCIR-INSPECT înregistrează prestatorii de specialitate autorizaţi de
producător.
Modelul de certificat de înregistrare este prezentat in anexa H.
6.2.3.1 înregistrarea prestatorilor de specialitate
Orice agent economic, înregistrat in Registrul Comerţului din România, care are in statut ca
obiect de activitate (codul CAEN corespunzător) lucrări de instalare, punere in funcţiune, service,
reparaţii în garanţie şi post-garanţie, precum şi distribuirea aparatelor poate solicita inregistrarea la
ISCIR-INSPECT dacă:
a) agentul economic este specializat in domeniul respectiv şi poate prezenta dovezile de
capabilitate tehnică in acest sens;
b) dispune de:
– mijloace tehnico – materiale proprii adecvate;
– personal propriu calificat pentru execuţie şi supraveghere tehnică a lucrărilor efectuate;
c) deţine atestate/autorizaţie de la producător pentru efectuarea lucrărilor de specialitate
pentru care solicită înregistrarea la ISCIR -INSPECT.
6.2.3.2 Cerinţe privind conţinutul dosarului în vederea Înregistrării la ISCIR-INSPECT
Dosarul trebuie să conţină următoarele:
a) cerere explicită privind domeniul pentru care solicită înregistrarea la ISCIR-INSPECT ;
b) precizarea tipurilor de aparate;
c) memoriu de prezentare, care va conţine:
– elementele de identificare (denumire corectă şi completă a agentului economic, adresă,
telefon etc.);
– profilul agentului economic;
– organigrama de funcţionare;
– prezentarea sistemului de asigurare a calităţii implementat;
– prezentarea dotărilor tehnico-materiale;
– certificări/autorizaţii obţinute de la ISCIR-INSPECT sau de la alte organisme;
– actele legale ale agentului economic;
– alte date relevante, dacă este cazul;
d) copii de pe certificatele de omologare ale tipurilor de aparate pe care le produce.
e) documentaţia sistemului de asigurare a calităţii implementat (manualul de asigurare a
calităţii);
1) procedurile utilizate in procesul de producţie;
41
PT A 3-2003
g) lista cu dotarea tehnico-materială, inclusiv aparatura de măsurare şi control;
h) lista cu personalul propriu de specialitate şi documentele din care rezultă pregătirea
profesională şi experienţa acestuia;
i) copii după atestarea/autorizarea de la producător.
Dosarul poate cuprinde orice alte dovezi de capabilitate tehnică pe care solicitantul le
consideră relevante în sprijinul cererii sale de autorizare.
După analiza dosarului, în cazul în care se constată respectarea tuturor condiţiilor,
responsabilul tehnic va susţine un examen de evaluare a însuşirii prevederilor prezentei prescripţii
tehnice şi ale standardelor aplicabile.
În baza rezultatelor acestor verificări, ISCIR-INSPECT eliberează CERTIFICATUL DE
ÎNREGISTRARE .
6.2.4 încercarea În vederea omologării, examinării şi investigării tehnice
În acest domeniu ISCIR-INSPECT autorizează laboratoarele de încercări şi agenţii
econoruici care efectuează examinări/investigări tehnice.
Agenţii econoruici care au ca obiect de activitate efectuarea încercărilor aparatelor,
examinarea şi atestarea parametrilor de funcţionare prin încercări funcţionale se vor nurui
„Laboratoare de încercare a aparatelor consumatoare de combustibili lichizi”.
Modelul de certificat de autorizaţie este prezentat în anexa 1.
6.2.4.1 Examinările, verificările şi încercările în vederea omologării aparatelor, denuruite în
continuare „încercări”, se efectuează conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice în
laboratoare autorizate de ISCIR-INSPECT care pot fi:
a) laboratoare specializate pentru efectuarea încercărilor, precum şi a investigaţiilor şi
exaruinărilor tehnice ;
b) laboratoare, respectiv standuri de încercare ale producătorilor înregistraţi la ISCIRINSPECT.
6.2.4.2 Cerinţe minime obligatorii pentru autorizarea laboratoarelor
Pentru autorizarea laboratoarelor care efectuează încercările aparatelor şi/sau examinări şi
investigaţii tehnice, agenţii econoruici au următoarele obligaţii şi răspunderi:
a) să fie specializat în domeniul respectiv şi să prezinte dovezile de capabilitate tehnică în
acest sens;
b) să dispună de:
• ruijloace tehnico – materiale proprii adecvate;
• personal propriu calificat şi specializat în domeniu pentru execuţie;
• personal propriu cu pregătire tehnică superioară, investit cu responsabilităţile de
supraveghere tehnică şi avizare a conformităţii lucrărilor efectuate, care poate fi propus
pentru noruina1izare în autorizaţia solicitată;
c) să execute încercările în conformitate cu prevederile prezentei prescripţii tehnice şi ale
proiectantului şi să răspundă de aplicarea corespunzătoare a acestora şi de calitatea
încercărilor;
d) să desfăşoare activităţile pentru care solicită autorizarea din partea ISCIR-INSPECT în
regim de asigurare a calităţii şi de garantare a securităţii în funcţionare a aparatelor;
e) să numească personal tehnic de specialitate care să răspundă de efectuarea încercărilor
conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice;
42
PT A 3-2003
1) să asigure personal tehnic necesar pentru efectuarea lucrărilor de încercare a aparatelor;
acesta trebuie să aibă specializarea adecvată în raport cu complexitatea încercărilor;
g) să deţină, să cunoască şi să aplice prevederile prescripţiilor tehnice şi ale standardelor
aplicabile specifice domeniului pentru care solicită autorizaţia;
h) să deţină proceduri proprii referitoare la încercările pe care la execută în regim de
asigurare a calităţii şi a securităţii în funcţionarea aparatelor; aceste proceduri se vor aviza
de ISCIR-INSPECT;
i) să elibereze rapoarte de încercare cu rezultatele încercărilor efectuate şi să ţină evidenţa
acestora; eliberarea buletinelor de încercare se va face cu semnătura şefului de laborator;
j) să asigure dotarea corespunzătoare a laboratorului cu: materiale, instalaţii, aparate de
măsurare şi analiză, conform cerinţelor prezentei prescripţii tehnice;
k) să asigure condiţii pentru întreţinerea, repararea şi verificarea tehnică şi metrologică a
aparaturii şi a echipamentelor de măsurare înaintea fiecărei încercări;
1) să asigure, în laboratorul propriu sau în alte laboratoare specializate, efectuarea tuturor
încercărilor;
m) să asigure organizarea instruirii periodice şi verificării cunoştinţelor personalului
propriu;
n) să ia măsuri corespunzătoare astfel ca personalul tehnic autorizat de ISCIR-INSPECT săşi
poată îndeplini în bune condiţii sarciuile care îi revin privind efectuarea încercărilor şi să
comuuice în scris la ISCIR-INSPECT orice schimbare a personalului tehnic autorizat
menţionat;
o) să comunice trimestrial la ISCIR-INSPECT programul de lucrări de încercări (omologare
aparate, examinări tehnice, atestări de realizare a parametrilor pentru cazuri de aparate vechi
sau aflate deja în utilizare la utilizatorii finali etc.).
6.2.4.3 Autorizarea laboratoarelor
Laboratorul care solicită admiterea la autorizare va adresa în scris către ISCIR -INSPECT
cererea de admitere la autorizare (a se vedea modelul din anexa L) şi documentaţia care trebuie să
conţină:
a) manualul calităţii allaboratorului cu:
• declaraţia referitoare la politica în domeniul calităţii;
• structura laboratorului (orgauigrama);
• activităţile operaţionale şi funcţionale referitoare la calitate, astfel încât fiecare
persoană implicată să cunoască amploarea şi limitele competenţei sale;
• proceduri generale de asigurarea calităţii privind:
– modul de tratare (acceptare/respingere) a cererilor de exaruinare a prototipului
de aparat şi a documentaţiei de însoţire pentru efectuarea încercărilor de omologare
sau de demonstrarea realizării parametrilor de performanţă şi securitate în
funcţionare;
– modalităţile de control, înregistrare, arhivare şi clasare a documentelor interne
de exaruinare a aparatelor, documentaţiilor tehnice asociate şi de efectuare a
încercărilor;
– modalităţile de aprovizionare cu echipamente, piese de schimb şi materiale,
aparatură de măsurare, consumabile pentru efectuarea încercărilor la aparatele
prezentate la măsurăriIîncercări de către producători/deţinători;
– etalonarea şi verificarea metrologică periodică a echipamentelor şi mijloacelor
de măsurare;
43
PT A 3-2003
– depozitarea materialelor de consum folosite la încercări/măsurări şi scoaterea
lor din uz ( distrugere );
– modul de implementare a politicii de calitate la toate nivelurile de prestaţie din
laboratorul unde se efectuează încercările şi la nivelul personalului tehnic de
specialitate;
• acţiuni corective şi preventive privind:
– modul de verificare a respectării cerinţelor manualului calităţii de către personalul
laboratorului;
– tratarea neconformităţilor;
– tratarea derogărilor;
– tratarea reclamaţiilor;
• proceduri de lucru pentru fiecare tip de exarninare/încercare pentru care se solicită
autorizarea din partea ISCIR-INSPECT , inclusiv modelul buletinelor/mpoartelor de
încercare. în cazul în care procedum de lucru nu corespunde cerinţelor prezentei
prescrlpţii tehnice, atunci aceasta trebuie revizuită şi reformulată şi prezentată spre
avizare la ISCIR-INSPECT separat, înainte de introducerea sa în manualul calităţii;
b) lista cu echipamentele, aparatum şi materialele din dotare care asigură respectarea
prevederilor prezentei prescrlpţii tehnice şi ale standardelor în vigoare la efectuarea
încercărilor aparatelor pentru metoda( ele) de încercare pentru care se solicită autorizarea din
partea ISCIR-INSPECT;
c) copie de pe decizia de numire a şefului de laborator şi a adjunctului acestuia, care trebuie
să fie autorizaţi de ISCIR-INSPECT;
d) prezentarea spaţiului laboratorului şi a anexelor, a modului de întreţinere, renovare,
supraveghere a condiţiilor de lucru, de limitare a accesului în anumite zone, de protecţie şi
de securitate;
e) lista personalului angajat al labomtorului sau colabomtorilor pentru metoda( ele) de
încercare privind un anumit tip de apamt sau mai multe tipuri de apamte pentru care se
solicită autorizarea din partea ISCIR-INSPECT.
Respingerea cererii de autorizare a labomtoarelor se face numai atunci când
documentaţia/dosarul depusă cu dovezi de capabilitate tehnică nu este complet(ă), corect
întocmit(ă) sau este necorespunzător( oare) sau în cazul în care nu sunt respectate condiţiile privind
dotarea minimă (precizată explicit în capitolul din prezenta prescripţie tehnică care se referă la
instrucţiunile de efectuare a încercărilor în vederea omologării apamtelor).
ISCIR-INSPECT va comunica în termen de maxim 30 de zile de la data depunerii
documentaţiei dacă labomtorul este ,,Admis” sau ,,Respins”, în vederea derulării procedurilor de
evaluare/verificare pentru autorizare.
Dacă cererea de autorizare a labomtorului a fost respinsă de două ori, o nouă solicitare se va
putea depune după minim un an.
Modelul de cerere de admitere la reautorizare este prezentat în anexa M.
44
PT A 3-2003
6.2.4.4 Modul de desfăşurare a procedurii de verificare/evaluare în vederea autorizării
laboratorului
În cazul în care documentaţia depusă în vederea autorizării laboratorului a fost acceptată ,
ISCIR -INSPECT va stabili componenţa echipei de inspectori auditori care vor efectua auditul
tehuic de verificare la sediul solicitantului precum şi data desfăşurării acestuia, în termen de maxim
60 de zile de la acceptarea documentaţiei.
Auditul tehuic de verificare va cuprinde etapele:
a) verificarea dotării tehnice declarate în dosar;
NOTĂ: În cazul în care datele prezentate în documentaţia pentru admiterea la autorizare nu
corespund, laboratorul va fi respins în urma auditului tehuic efectuat la sediul solicitantului, cu
posibilitatea de a depune o nouă cerere de admitere la verificări/evaluarea capabilităţii după o
perioadă de 6 luni (după corectarea deficienţelor şi nonconformităţilor evidenţiate).
b) examinarea teoretică a personalului tehuic de specialitate al laboratorului, în vederea
autorizării, în ce priveşte:
– însuşirea prevederilor manualului calităţii şi atribuţiilor care îi revin;
– modul în care sunt respectate cerinţele manualului calităţii (în laborator).
În timpul auditului tehuic se vor verifica, cu ocazia deru1ării practice a unei proceduri de
încercare, prevederile manualului calităţii ( inclusiv procedurile de lucru ).
NOTĂ: În cazul în care nu se poate face dovada capabilităţii tehuice practice pentru efectuarea
uneia sau mai multor proceduri/metode de încercare a aparatelor, laboratorul este declarat
„Respins”. O nouă cerere de reevaluare se poate depune la ISCIR-INSPECT după o perioada de 6
luni.
6.2.4.5 Emiterea şi valabilitatea autorizaţiilor
În baza raportului favorabil al echipei de auditori, ISCIR-INSPECT va emite o autorizaţie în
care se va specifica domeniul de încercări:
– pentru efectuarea încercărilor în vederea omologării aparatelor;
– pentru exaruinări, investigaţii tehuice şi încercări în vederea demonstrării parametrilor
funcţionali ai aparatelor vechi.
Perioda de valabilitate a autorizaţiei este de 2 aui de la data emiterii.
După obţinerea autorizaţiei, orice modificare faţă de documentaţia avizată de ISCIRINSPECT,
care nu este comuuicată la ISCIR-INSPECT în termen de 30 de zile, atrage după sine
anularea autorizaţiei.
6.2.4.6 Supravegherea agenţilor economicillaboratoarelor autorizate (auditul tehnic periodic)
În intervalul de 2 ani (termenul de valabilitate al autorizaţiei laboratorului) vor avea loc
audituri tehuice programate sau inopinate în ce priveşte activitatea laboratorului, referitoare la
modul în care sunt respectate, menţinute şi îmbunătăţite condiţiile constatate şi validate la
autorizare.
Auditurile tehuice programate vor fi anunţate conducerii laboratorului cu 10 zile înainte de
efectuarea lor.
Echipa de auditori ai ISCIR -INSPECT va fi compusă din cel puţin doi specialişti în
domeniu.
45
PT A 3-2003
Acest audit nu exclude verificările inopinate generate de diverse situaţii care pot apare şi
care sunt legate de activitatea laboratorului.
În cazul în care, cu ocazia auditului tehnic, se constată că nu au fost respectate sau nu au fost
menţinute condiţiile în care a fost acordată autorizaţia, echipa de auditori a ISCIR-INSPECT va
întocmi un raport de suspendare a activităţii laboratorului în domeniu, va aplica sancţiunile
contravenţionale conform legii, va retrage autorizaţia şi va proplllle conducerii ISCIR -INSPECT
suspendarea sau anularea autorizaţiei.
6.2.4.7 Reautorizarea laboratoarelor
După expirarea termenului de doi aui, laboratorul care solicită admiterea la reautorizare va
adresa în scris către ISCIR -INSPECT cererea de admitere la reautorizare (a se vedea modelul din
anexaM).
Documentaţia care trebuie să însoţească cererea de admitere la reautorizare va cuprinde
actele şi documentele precizate la pct. 6.2.4.3.
Respingerea cererii de reautorizare a laboratoarelor se va face numai atunci când
documentaţia depusă nu este completă sau corect întocmită sau atunci când nu sunt respectate
condiţiile privind dotarea minimă.
ISCIR-INSPECT va comunica în termen de maxim 30 de zile de la data depunerii
documentaţiei dacă laboratorul este ,,Admis” sau „Respins”, în vederea reautorizarii.
Dacă cererea de reautorizare a laboratorului a fost respinsă de două ori, o nouă solicitare se
va putea depune după minim un an.
În cazul în care documentaţia depusă în vederea reautorizării laboratorului a fost acceptată ,
ISCIR-INSPECT va stabili componenţa echipei de audit tehnic şi data desfăşurării acestuia la sediul
solicitantului, în termen de maxim 60 de zile de la acceptarea documentaţiei.
Modul de desÎaşurare a procedurii de verificare a capabilităţii solicitantului de a efectua
încercările în vederea omologării aparatelor, pentru reautorizarea laboratoarelor, este identic cu cel
de autorizare iniţială a laboratoarelor.
6.2.4.8 Obligaţiile laboratoarelor autorizate, limitele de competenţi şi prerogativele
acordate prin autorizare
NOTĂ: Obligaţiile, limitele de competenţă precum şi prerogativele acordate laboratoarelor
prin autorizarea de către ISCm-INSPECT vor fi clar tipărite pe spatele documentului de
autorizare eliberat de ISCIR-INSPECT.
Acestea sunt următoarele:
a) laboratoarele autorizate vor respecta cerinţele prescripţiilor tehnice, Colecţia ISCIR în
vigoare, aplicabile;
b) laboratoarele vor declara eventualilor clienţi ai serviciilor prestate numai încercările şi
specialităţile pentru care Sllllt autorizate (tipurile de aparate pentru care au obţinut
confirmarea prin autorizare că pot efectua încercările în vederea omologării); limitele de
competenţă trebuie să fie prezentate clar clientului;
c) laboratoarele vor achita la ISCIR-INSPECT tarifele oficiale pentru efectuarea
verificărilor/auditurilor tehnice de autorizare, reautorizare şi a auditurilor tehnice
periodice, conform prevederilor prescripţiilor tehnice, Colecţia ISCIR, în vigoare;
d) după încetarea valabilităţii autorizaţiei, laboratoarele trebuie să întrerupă efectuarea
încercărilor în vederea omologăriilatestării parametrilor aparatelor în domeniile şi
specialităţile pentru care au fost autorizate până la dobândirea oficială a documentului de
reautorizare;
46
PT A 3-2003
e) laboratoarele vor înscrie în mod obligatoriu, în buletinele de încercări emise şi în
rapoartele de încercări, următoarele date referitoare la laborator:
– numele complet şi adresa agentului economic;
– numele complet şi adresa laboratorului;
– numărul autorizaţiei din partea ISCIR-INSPECT;
– domeniul de aparate şi tipul de încercare la care se referă buletinul/raportul de
încercări;
– data la care expiră autorizaţia laboratorului.
Orice încălcare a celor de mai sus atrage după sine anularea autorizaţiei laboratorului.
Orice modificare, adăugire sau ştersătură în autorizaţie atrage după sine anularea
autorizaţiei.
în acest caz, obţinerea unei noi autorizaţii se va face în urma unui nou audit tehnic de
autorizare allaboratorului, conform prevederilor prezentei prescripţii tehnice.
în cazul pierderii autorizaţiei, se poate obţine o nouă autorizaţie (duplicat ), o singură dată,
de la ISCIR-INSPECT în baza unei cereri scrise, numai dacă laboratorul figurează în evidenţe ca
având autorizaţie valabil emisă şi dacă a anunţat pierderea autorizaţiei în Monitorul Oficial al
Romîniei în termen de maxim 30 de zile. în caz contrar, pentru a obţine o nouă autorizaţie
laboratorul va trebui să parcurgă integral procedurile de autorizare, conform prevederilor prezentei
prescripţii tehnice.
înregistrarea unor laboratoare de încercări, care au fost autorizate/certificate de organisme
similare din alte ţări, conform standardelor naţionale sau europene aplicabile se face numai în baza
unui audit tehnic. Prin acesta se verifică condiţiile de efectuare a încercărilor şi integrare în sistemul
de lucru al laboratorului a prevederilor prezentei prescripţii tehnice, atunci când acestea nu se
regăsesc integral în standardele conform cărora laboratorul respectiva fost autorizat/certificat de alt
organism notificat. înregistrarea la ISCIR -INSPECT a laboratoarelor în astfel de cazuri se
asimiliează cu autorizaţia emisă de ISCIR-INSPECT pentru celelalte situaţii, conform prevederilor
prezentei prescripţii tehnice.
6.2.5 Importul şi distribuţia de aparate, echipamente auxiliare şi instalaţii de Încălzire cu
aparate
în acest domeniu ISCIR-INSPECT înregistrează importatorii şi distribuitorii autorizaţi de
producător.
Modelul de certificat de înregistrare este prezentat în anexa J.
6.2.6 Pentru fiecare tip de activitate pentru care se solicită autorizarearmregistrarea prezenta
prescripţie tehnică stabileşte procedura de evaluare specifică prin care se evidenţiază cerinţele şi
criteriile de acceptare a respectării acestora.
7 CONDIŢII PRIVIND SCOATEREA DIN UZ ŞI CASAREA APARATELOR
7.1 Scoaterea definitivă din uz şi casarea aparatului, este responsabilitatea utilizatorului final şi
se va face cu respectarea legislaţiei în vigoare privind casarea aparatelor şi depozitarea deşeurilor.
7.2 Reutilizarea aparatelor scoase din uz şi casate este strict interzisă.
7.3 Refolosirea pieselor componente ale aparatelor scoase din uz este strict interzisă.
47
PT A 3-2003
7.4 La scoaterea din uz, utilizatorul final are obligaţia să consemneze evenimentul în registrul
său de exploatare şi să comunice tipul şi seria aparatului prestatoru1ui de specialitate care a efectuat
punerea în funcţiune sau ultima verificare tehnică. Prestatorul de specialitate va consemna acest
eveniment în registrul de evidenţă al aparatelor.
8 DISPOZIŢII FINALE
8.1 Nerespectarea prevederilor prezentei prescripţii tehnice atrage
prevăzute de lege, sancţiuni contravenţiona1e mergând
autorizaţiilor/înregistrărilor la ISCIR -INSPECT acordate.
după sine, în condiţiile
până la retragerea
8.2 Utilizatorii prezentei prescripţii tehnice sunt obligaţi să se asigure că sunt în posesia ultimei
ediţii şi a tuturor modificărilor apărute după publicare.
8.3 La data intrării în vigoare a prezentei prescripţii tehnice, îşi încetează valabilitatea
„Prescripţii tehnice privind încercarea în vederea omologării aparatelor consumatoare de
combustibili lichizi de uz neindustrial” A 3-83.
8.4 Orice dispoziţie contrară prevederilor prezentei prescripţii tehnice îşi încetează valabilitatea.
8.5 Prezenta prescripţie tehnică intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea 1.
48
PT A 3-2003
ANEXA A
COMBUSTmILI UTILIZAŢI
Aparatele pot functiona cu unnătorii combustibili lichizi:
– combustibil tip „M” (motorina), conform STAS 177-89;
– combustibil tip ,,P” (petrol), conform STAS 177-89;
– combustibil tip „K” (kerosen);
– combustibil lichid uşor, conform STAS 54-80.
A.I Condiţii tehnice de calitate pentru combustibili tip „M”şi „P”
Combustibilii de tip „M”şi ,,P” trebuie să respecte următoarele condiţii tehnice:
Denumirea caracteristicii Condiţii de admisibilitate
tip „P” tip ,,M”
Densitate relativă la 20 °C, max. 0,830 0,870
Viscozitate cinematică la 20°C, mm’s·j max.2,5 4,5 … 6
Punct de inflamabilitate, °C, min.
38 – Abel Pensky – 55
Pensk:y Martens
Distilare:
până la 200 °C, distilă % voI., min. 18 –
până la 300 °C, distilă % voI., min. 98 50
. până la 350 °C, distilă % voI., min. – 80
Aciditate minerală şi alcalinitate lipsă lipsă
Indice de neutralizare, mgKOH/lOO cm 2, max. 1,4 8
Cenuşă, % max. 0,003 0,01
Sulf, %max. 0,1 0,25
Cifră de cocs, % max. 0,05 0,2
Sediment lipsă lipsă
Apă lipsă max.0,03 %
Punct de tulburare, cC, max. -12 –
Punct de congelare, cC, max. – -15
Inălţime maximă a flăcării, Iară fum, mm, min. 18 –
Putere calorifică inferioară, kJ/kg (kca1/kg), min. 41.900 41.500
(10.000) (9.900)
Metodele de analiză sunt stabilite în standardele specifice.
49
PT A 3-2003
ANEXA A (sfărşit)
A.2 Condiţii tehnice de calitate pentru combustibili tip „K”
Combustibilii de tip „K” trebuie să respecte următoarele condiţii tehnice :
Denumirea caracteristicii Condiţii de admisibilitate
..
Ill11I1m I maxim
Aspect Limpede, rară corpuri straine in suspensie
Densitate relativă la 20 ac, kgl1 0,775 I 0,825
Distilare:
10% voI. disti1ă, ac max.204
punct fmal, ac max.290
reziduu, %vol. max.I,5
pierderi, % voI. max.I,5
Punct de in11amabilitate, PM, ac min.30
rn’lti~ea maximă a flăcării, fără fum, mm min.20
Aciditate minerală şi alcaliuitate lipsă
Sulf total, % max.O,1
Coroziune pe lama de cupru, 3h la 50 ac negativ
Metodele de analiza sunt stabilite in standardele specifice.
A.3 Condiţii tehnice de calitate pentru combustibil lichid uşor
Combustibilii lichizi uşori trebuie să respecte următoarele condiţii tehnice :
Denumirea caracteristicii
Condiţii de admisibilitate
tip 3 tip 4
Densitate relativă la 20 ac, max. 0,935 0,940
Viscozitate cinematică la 20aC, mm”‘s” (cSt) 33 –
Viscozitate cinematică la 50aC, mmZs·1 (cSt) 21 45
Punct de inflamabilitate, ac, min. 55 60
~ct de congelare, ac, max.
Iarna -8 O
vara +5 +10
Aciditate minerală şi alcaliuitate lipsă lipsă
Apa, %,max. 0,5 0,5
Sediment, %,max. 0,2 0,5
Cifra de cocs, %, max. 5 8
Cenuşă, %, max. 0,15 0,2
Sulf, %, max. 2 2
Distilare:
. până la 250 ac, distilă % voI., min. 10 5
Putere calorifica inferioara, kJ/kg (kcallkg), min.
40.350 39.700
(9.550) (9.500)
Metodele de analiza sunt stabilite in standardele specifice.
50
PT A 3-2003
ANEXAB
ÎNCERCĂRI SPECIFICE APARATELOR CU ARDERE LA COŞ
B.I Verificarea neetanşeităţii corpului aparatului se efectuează cu instalaţia din figura B.l,
folosind metoda măsurarii debitelor de aer astfel:
Priza Dimensiunea vasului DI D2 D3 h LI L2 H
1 160 170 174 198 110 37 100 205
2 220 230 234 258 140 57 120 235
3 260 270 274 298 160 67 140 255
Figura B.l – Instalaţie pentru măsurarea neetanşeităţii
a) se racordează aparatul la instalaţia pentru determinarea neetanşeităţii, se închid uşile şi
capacele pentru alimentarea cu aer necesar arderii. Capacele, plitele şi alte elemente se etanşează cu
un material corespunzator ;
b) se măsoară cantitatea de aer aspirată de ventilator sau pompă (a se vedea figura 2) care
trece prin aparat timp de o oră, la o depresiune de 0,05 mbar (0,5 mm H20) până la 0,5 mbar
(5 mmH20);
Valorile masurate vor fi reprezentate grafic. Pentru aprecierea neetanşeităţii se ia în
considerare valoarea obţinută la determinarea efectuată la depresiunea de 0,1 mbar (1 mm H20)
care trebuie să se încadreze în prevederile din standard sau din caietul de sarcini.
B.2 Verificarea caracteristicilor funcţionale şi a performanţelor garantate ale aparatului, la
diferite regimuri de funcţionare, se realizează în timpul următoarelor încercări:
a) încercare timp de 2 ore la regim de funcţionare maxim;
b) încercare timp de 2 ore de regim de funcţionare minim;
c) încercare timp de 2 ore la regim de funcţionare maxim;
d) încercare timp de 2 ore la regim de funcţionare mediu;
e) încercare timp de 8 ore la regim de funcţionare maxim;
1) încercare timp de 8 ore la regim de funcţionare minim.
51
PT A 3-2003
ANEXA B (continuare)
B.3 Încercările de la pct. B.2 a), b), c) şi d) se efectuează succesiv, rară întreruperi şi în
ordinea indicată pentru a beneficia de aceleaşi condiţii, rară a modifica poziţia clapetei de
reglare a tiraj ului, stabilită la încercarea de la B.2 a). Modificarea regimului se va realiza prin
schimbarea corespunzătoare a poziţiei butonului regulatorului de debit şi nivel constant.
Încercările au scopul de a verifica funcţionarea normală a aparatului la orice regim, de la
maxim la minim şi invers, precum şi performanţele aparatului.
B.4 Încercarea de 2 ore la regim de functionare maxim, indicată la pct. B.2. a), se efectuează
la valoarea tirajului indicată de proiectant. In lipsa acestei indicaţii, încercarea se efectuează la
o valoare a tirajului care se stabileşte experimental, între O,lmbar şi 0,2 mbar (1… 2 mm H20),
cu o toleranţă de ± 0,01 mbar (± 0,1 mm H20).
Tirajul optim se stabileşte prin încercări succesive până când se obţin valori
corespunzătoare pentru: conţinutul de C02, temperatura gazelor de ardere la coş şi indicele de
fum.
B.S Încercările de la pct. B.2 e) şi f) se efectuează cu acelaşi tiraj ca la încercările de la pct.
B.2 a) şi b) şi au scopul de a verifica.
– menţinerea constantă în timp a valorilor caracteristicilor stabilite la încercările de la
pct.B.2 a) b) şi c);
– funcţionarea normală a dispozitivelor de securitate şi reglare.
Pentru efectuarea încercărilor de la pct. B.2 se utilizează instalaţia reprezentată
schematic în figura 5.
La inceputul fiecarei încercări se efectuează următoarele operaţii:
– se alimentează rezervorul cu combustibilul de încercare şi se aprinde arzătorul,
conform prevederilor din instrucţiunile de utilizare;
– se aduce aparatul în regim de funcţionare, adică se menţine constantă temperatura
gazelor de ardere.
B.6 În timpul tuturor încercărilor de la pct. B.2 se citesc şi se notează la fiecare 5 minute:
a) valoarea tirajului ;
b) valoarea conţinutului de C02 şi CO sau (CO + H2);
c) valoarea temperaturii gazelor de ardere la coş;
d) valoarea temperaturii ambiante.
Pentru toti aceşti parametri se calculează media aritmetica.
Se determină totodată, pentru fiecare regim de funcţionare:
– consumul de combustibil;
– indicele de fum ;
– randamentul termic;
– capacitatea termică.
B.7 Determinarea consumului se face prin măsurarea timpului în care arde o anumită
cantitate de combustibil, astfel ca, în timp de o oră să se efectueze cel puţin 3 determinări şi să
se calculeze de fiecare dată consumul.
Valoarea medie a tuturor determinărilor reprezintă consumul de combustibil care se
exprimă în kg!h sau cm3/h. Valorile obţinute trebuie să se încadreze în limitele prevăzute în
standard sau în caietul de sarcini.
52
PT A 3-2003
ANEXA B (continuare)
B.8 Indicele de fum se determină cu metoda „Bacharach”, cu o pompă care să permită
aspiraţia a 160 cm 3 ± 5 % printr-o suprafaţă filtrantă efectivă cu <1> 6 mm, la o singură aspiraţie
a. pompei.
Determinarea constă în măsurarea gradului de înnegrire a unei hârtii de filtru prin care au
trecut gazele de ardere la 10 aspiraţii ale pompei.
Se va utiliza o hârtie de filtru care să asigure pe 1 cm 2 de suprafaţă filtrantă un debit de aer de
3 dm3/min, cu o pierdere de presiune între 20mbar şi 100 mbar (200 mm H20 … 1.000 mm H20) şi un
factor de reflexie de 85 % ± 2,5 %, determinat fotometrlc.
Pentru citirea indicelui de fum se va utiliza o scală ,,Bacharach”(a se vedea figura B.2). Scala
cuprinde indicii (iB) de la O la 9. Pentru un grad de înnegrire a hârtiei de filtru mai mare de iB > 9 se
va considera, în mod convenţional, i B= 1 O.
Etalon de alb cu factor de
reflexie egal cu al cartonu1ui de
fond
Etalon de înnegrire cu factor de
reflexie de 90% faţă de cartonu1
de fond
iB 1
Grad de reducere a
2
factorului de reflexie 10 20
(%)
3 4 5 6
30 40 50 60
Figura B.2 – Scara Bacharach
Carton alb cu factor de reflexie
de (85 ±25)%
Orificiu în dreptul căruia se aplică
urma de fum de pe hârtia de filtru
Etalon de înnegrire cu factor de
reflexie de 10% faţă de cartonu1 de
fond
7 8 9
70 80 90
B.9 Randamentul termic, pierderile de căldură şi capacitatea termică se determină pe baza
valorilor obţinute anterior, cu relaţiile de la pct.3.4.1.7.
Valorile obţinute trebuie să se încadreze în limitele prevăzute în standard sau în caietul de
sarcllli.
B.I0 În timpul încercării de 8 ore la regim de funcţionare maxim se va verifica şi rezistenţa
aparatului la solicitări termice, urmărind ca:
a) dilatarea pieselor componente să se facă liber, fără a produce degradări şi deformaţii;
b) manevrarea uşilor şi mânerelor să se facă uşor şi comod.
La sfârşitul încercării se verifică dacă aparatul nu prezintă degradări, exfolieri sau deformări
permanente neadmise.
53
PT A 3-2003
ANEXA B (sffirşit)
B.U După 5 ore de funcţionare la regim maxim se mai efectuează:
a) verificarea supraîncă1zirii organelor de manevrare şi reglare a circuitului de alimentare cu
combustibil şi a tăvii de colectare a scurgerilor de combustibil;
b) verificarea supraîncă1zirii pereţilor aparatului, a suportului aparatului precum şi a
suprafeţelor panourilor din jurul aparatului;
c) verificarea supraîncă1zirii combustibilului din rezervor.
Verificarile se efectuează conform pct.3 .4.1.6.
B.12 După terminarea tuturor încercărilor eventualele depuneri (funingine; gudroane) se colectează
din recuperatorul de căldură şi ştuţul de evacuare a gazelor de ardere precum şi reziduurile din
arzător. Depunerile şi reziduurile colectate se cântăresc iar valoarea obţinută trebuie să se încadreze în
limitele prevăzute în standard sau în caietul de sarcini.
B.13 Verificarea arzătorului la deversarea lichidelor se efectuează cu rezervorul de combustibil
plin, manevrând butonul regulatoru1ui de debit şi nivel constant la consum maxim.
După 12 ore se verifică nivelul combustibilului. Distanţa dintre nivelul combustibilului astfel
stabilit în arzător şi marginea inferioară a primului rând de găuri nu trebuie să fie mai mică de 5 mm,
în cazul în care nivelul de combustibil „de lucru” (indicat pe regulator) coincide cu nivelul de
siguranţă.
Dacă regulatorul are prevăzută o distanţă „a” între nivelul de lucru şi cel de siguranţă, atunci
distanţa între nivelul de combustibil stabilit în arzător şi marginea inferioară a primului rând de găuri
trebuie să fie de cel puţin „a ± 5 mm”.
54
PT A 3-2003
ANEXAC
INCERCĂRI SPECIFICE APARATELOR DE GĂTIT
Aceste încercări se efectuează pentru aparatele de gătit cu plita şi racord pentru evacuarea
gazelor de ardere la coş sau pentru aparatele cu flacără liberă.
C.I Verificarea condiţiilor mecanice (de robusteţe) ale corpului aparatelor de gătit se efectuează
cu instalaţia din figura C.l şi constă din 3 determinări efectuate astfel:
1
1 – comparator
2 – dinamometru
3 – masa de n x 25 kg
4 – riglă gradată
5 – masă de 15 kg
Figura C.1 – Instalaţie pentru verificarea robusteţii
C.I.I La aparatul supus încercării, instalat ca în figura C.1 a), se aplică, la partea superioară, o
forţă a cărei componentă orizontală este de 50 daN (50 kgf); valoarea forţei se verifică cu două
dinamometre, după 15 minute de acţionare a forţei.
Valoarea care este indicată de fiecare dinamometru pentru forţa rezultantă S cunoscând
valoarea componentei totale orizontale (P) este dată de relaţia :
unde:
h = înălţimea aparatului, în milimetri;
a = adâncimea aparatului, în milimetri;
P = componenta orizontală a forţei aplicate (50 N).
Deformaţiile sunt măsurate cu rigle comparatoare aşezate în locurile unde aceste deformaţii
sunt maxime. Deformarea temporară a corpului aparatului nu trebuie să depaşească valoarea admisă
prevazută în standard.
55
PT A 3-2003
ANEXA C (continuare)
C.l.2 Pe plita reprezentată in figura C.l b) se aşază o masă uniform repartizată, egală cu 25 kg
multiplicată cu numărul arzătoarelor de fiert (cu excepţia arzătoarelor auxiliare), în cazul
aparatelor cu flacără liberă şi respectiv de 100 kg în cazul aparatelor cu racord de evacuare a
gazelor de ardere la coş. Aceasta masă nu trebuie să producă, în nici-un punct al plitei,
deformări mai mari decât valoarea admisă prevăzută în standard.
C.1.3 În cazul cuptoarelor cu uşi rabatabile, pe uşa cuptorului deschisă, în centrul geometric al
acesteia se aşază o masa de 15 kg, conform figurii C.l c). Muchia superioară a uşii nu trebuie să
coboare faţă de poziţia iniţială mai mult decât valoarea admisă de standard.
Pentru verificarea robusteţei grătarului suport pentru vase (care se aşază pe plită) se
procedează astfel:
Pe suprafaţă grătarului, aşezat pe o suprafaţă plană, se aplică o masă uniform distribuită,
egală cu 15 kg multiplicată cu numărul arzătoarelor de fiert (exceptănd arzătoarele auxiliare).
După 15 minute se măsoară variaţia înălţimii grătarului faţă de înălţimea in stare neincarcată. Se
înlătură masele şi după 15 minute se măsoară din nou variaţia înălţimii pentru a determina astfel
deformaţia permanentă a grătarului.
Valorile obţinute trebuie să se încadreze in limitele stabilite în standard sau in caietul de
sarcini.
În timpul determinărilor nu trebuie să se modifice poziţia normală a aparatului şi nici
stabilitatea acestuia.
C.2 La aparatele cu flacără liberă determinarea consumului de combustibil se face prin
cântarire sau prin măsurare volumetrică, pentru fiecare arzător al aparatului după intrarea în
regim de temperatură. În timpul determinării se aşază pe grătarul suport al arzătorului un vas cu
apă. La arzătoarele cu un consum mai mic de 0,25 kglh determinarea durează minimum l oră.
C.3 La aparatele cu flacără liberă, verificarea calităţii arderii se efectuează conform pct.
3.4.1.5, cu următoarele completari :
– verificarea se efectuează cu toate arzătoarele in funcţiune şi arzătoarele de fiert
acoperite cu vase de incercare, conform tabelului C. l :
Tabelul C.I
Încărcarea termică Diametrul vasului Cantitatea de apa din
nominală Vas
a arzătoarelor
kcalJh
mm
kg
până la 1.000 160 1,3
1.001-1.400 180 2,0
1.401-1.800 200 2,8
1.801-2.200 220 3,7
2.201-2600 240 4,8
peste 2.600 260 6,1
NOTA: Daca construcţia aparatului nu permite aşezarea acestor vase, ele vor fi înlocuite cu
vase de diametru mai mic, astfel ca între vase să existe o distanţă minimă de 10 mm. Totodată,
aceste vase nu vor depăşi marginea plitei.
56
PT A 3-2003
ANEXA C (continuare)
– arzătorul incercat este acoperit cu priza specială de prelevare din figura B.I; diafragma
prizei se foloseşte numai dacă conţinutul de C02 din gazele de ardere este mai mic de 2% ;
– in timpul prelevării gazelor de ardere, apa din vasul acoperit de priză trebuie să fiarbă.
C.4 Verificarea stabilităţii flăcării la aparatele cu flacără liberă se efectuează la aprinderea cu un
chibrit, fără dificultate.
Reglarea flăcării se face in primele 30 minute de la aprindere. La aparatele dotate cu fitil,
flacăra va fi reglată la înălţimea maximă admisă de limitatorul fitilului.
După intrarea in regim a aIZătorului, stabilitatea arderii se verifică pe intreaga perioadă de
funcţionare a aparatului. Flacăra trebuie să fie stabilă, uniformă, de culoare albastră, să nu se
alungească şi să nu degaje fum ; de asemenea flacăra nu trebuie să se stingă atunci când este expusă
unui curent de aer de 2 m/s.
Pentru arzătoarele la care producătorul indică mai multe regimuri de funcţionare, verificarea
se efectuează după o perioada minimă de 30 minute de funcţionare la regimul respectiv.
La manevrarea dispozitivelor de reglare a debitului de la poziţia minimă la poziţia maximă şi
invers, flacăra nu trebuie să răbufnească, să se alungească periculos sau să-şi schimbe culoarea.
C.5 Determinarea randarnentului de fierbere la aparatele cu flacără liberă se efectuează la fiecare
arzător care funcţionează independent, cu următoarele precizari :
– arzătoru1 trebuie adus in stare de regim de funcţionare ;
– detenninările se efectuează cu vase de aluminiu umplute cu apă, acoperite cu un capac
prevăzut cu un orificiu central pentru fixarea termometru1ui ;
– termometru1 se fixează etanş in orificiul din capac iar rezervarul său cu mercur trebuie să se
afle aproximativ in centrul de volum al conţinutului de apă din vas;
– mărimea vasului şi cantitatea de apă se stabilesc in funcţie de incărcarea termică a arzătorului
respectiv, conform tabelului C.2;
– determinarea incepe in momentul in care se citesc indicaţiile balanţei (aparatul montat ca la
măsurarea consumului), moment in care se aşază vasul deasupra arzătorului ;
– se urmăreste creşterea temperaturii apei până la 90±1 DC (temperatura iniţială a apei trebuie
să fie de 20±1 ac); in acest moment se ridică vasul de pe grătarul suport al arzătorului şi se citesc
indicaţiile balanţei;
TabelulC2
Diametrul înălţimea Suprafaţa încărcarea Cantitatea de
vasului vasului fundului termică apă din vas
Masa vasului vasului nominală a
arzătorului
mm mm cml ‘ kJlh kg
160 110 340 201 805 1,3
180 120 440 254 1.021 2,0
200 130 540 314 1.260 2,8
220 140 680 380 1.520 3,71
240 150 800 452 1.810 4,8
260 160 965 531 2.120 6,1
280 170 1.130 615 2.460 7,7
300 180 1.350 707 2.830 9,4
320 190 1.520 804 3.220 11,4
S7
PT A 3-2003
ANEXA C ( continuare)
– se urmăreşte în continuare termometru1, temperatura finală considerată fiind cea de la care
indicaţia tennometrului începe să scadă ;
– randamentul de fierbere, în %, se calculează cu relaţia:
unde:
G = masa cantitatii de apa, în kg;
C = căldură specifică a apei, în kJlkg.oC (c = 1);
t, = temperatura iniţială a apei, în °C ;
t:. = temperatura fmală a apei, în °C ;
q= combustibilul consumat între cele 2 cântăriri, în kg;
Hi = puterea calorifică inferioară a combustibilului, în kJlkg.
Dacă încărcarea termică normală a arzătoru1ui la care se face determinarea este cuprinsă
între încărcările termice indicate pentru două mărimi de vase consecutive din tabelul C.2 atunci
determinarea randamentului se face cu ambele vase; valoarea randamentului este media ponderată
pentru încărcările termice corespunzătoare vaselor utilizate la determinari.
Relaţia de calcul este următoarea:
unde:
1]m = randamentul mediu al arzătoru1ui încercat, în procente ;
1]1 = randamentul determinat cu vasul mai mare, în procente;
1]2 = randamentul determinat cu vasul mai mic, în procente ;
I = încărcarea termică a arzătoru1ui încercat;
II = încărcarea termică corespunzătoare vasului mai mare;
h = încărcarea termică corespunzătoare vasului mai mic.
Valoarea randamentului de fierbere al arzătorului de fiert nu trebuie să fie mai mic decât
valoarea minimă prevăzută în standard sau în caietul de sarcini.
C.6 Pentru aparatele de gătit cu racord pentru evacuarea gazelor de ardere la coş, determinarea
randamentului de fierbere se efectuează la regim de funcţionare maxim iar durata determinării este
de 3 ore.
În acest scop se acoperi plita în proporţie de 50%”. 60 % din suprafaţă cu vase de aluminiu
umplute cu apă, astfel :
– în prima oră în proporţie de 55 %”. 60 %;
– în a 2-a oră nu se acoperă cu vase;
– în a 3-a oră în proporţie de 50 %”. 55%.
Vasele de încercare vor fi acoperite cu capace prevăzute cu orificiu pentru introducerea
termometrelor al căror rezervor trebuie să se afle în centrul de volum al conţinutului de apă din vas.
La stărşitul primei ore de încercare se citeşte temperatura apei din vase şi se determină prin
58
PT A 3-2003
ANEXA C ( continuare)
cântărire cantitatea de apă vaporizată. În a treia oră se procedează la fel ca in prima oră de
incercare; in plus se notează temperatura cuptorului care nu trebuie să depăşească 330°C peste
temperatura ambiantă.
Se detennină cantitatea de combustibilul consumat în fiecare oră.
Vasele de incercare pentru determinarea randamentului de fierbere se aleg conform
tabelului C.3.
Tabelul C.3
Nr.vasului 1 2 3 4 5 6 7′
Diametru! interior, cm 16 18 20 22 24 26 Ş 28
Suprafaţa fundului, cm’ 201 254 314 380 452 531 616
Cantitatea de apă, leg 1-2 2-3 3-5 3-4 4-5 5-6 6-7
Cantitatea de apă este informativă, ea stabilindu-se în funcţie de înălţimea vasului. Se
recomandă ca fundul vasului să se execute (pentru o eficienţă termică mai ridicată) dintr-o tablă
mai groasă decat pereţii laterali, de preferinţă 6 mm, iar inălţimea vaselor să fie 1/2 din diametru!
fundului.
Temperatura iniţială a apei trebuie să fie de 20 ± lOC.
Pe toată durata încercării se citesc şi se notează caracteristicile necesare pentru calculul
randamentului termic, prevăzute la pct. 3.4.1.7.
Randamentul de fierbere, se determină pentru fiecare oră de funcţionare, cu următoarea
relatie:
unde:
TJr randamentul de fierbere pentru o oră de încercare, in procente;
OK = capacitatea de fierbere a aparatului (kJ/h) şi reprezintă suma capacităţilor de fierbere a
vaselor de încercare
Ql = Qk1- Qk2+ Qk3+ ….. + Qko;
q = cantitatea orară de combustibil consumat, in kg;
Hi = puterea calorifică inferioară a combustibilului de incercare, in kJ/kg.
C.7 Capacitatea de fierbere se calculează pentru fieeare vas de încercare cu următoarea
formulă:
Qko = Gwn(tfu – lm) + Gdn.540
unde:
Qko = capacitatea de fierbere a unui vas de incercare, in kJ/h;
Gwn = cantitatea iniţială de apă din vasul respectiv, în kg;
tfu = temperatura finală a apei din vas, in °C ;
tin = temperatura iniţială a apei din vas, in aC;
Gdn = cantitatea de apă vaporizată din vasul respectiv, în kg;
540 = căldura specifică de vaporizare a apei, in kJ/kg.
59
PT A 3-2003
ANEXA C (continuare)
C.S Randamentul de fierbere mediu se calculează cu relaţia:
unde:
‘Tjkm = randamentul mediu de fierbere, în procente ;
‘Tjkl = randamentul de fierbere determinat pentru prima oră de încercare, în procente;
‘Tjk2 = randamentul de fierbere determinat pentru a treia oră de încercare, în procente;
K!,l = procentul de acoperire a plitei cu vase de încercare în prima oră, în procente;
K!,2 = procentul de acoperire a plitei cu vase de încercare în a treia oră, în procente.
Valoarea randamentului de fierbere mediu trebuie să se încadreze în limitele prevăzute în
standard sau în caietul de sarcini.
C.9 Verificarea timpului de fierbere :
a) La aparatele de gătit cu flacără liberă se efectuează la 30 minute de la aprindere, astfel:
– pe grătarul suport al arzătoruiui se aşază un vas de aluminiu de diametru 180 mm cu 2 kg de
apă la temperatura de 20± lOC;
– se cronometrează timpul în care apa ajunge la temperatura de 95°C. Timpul de fierbere nu
trebuie să depaşeasca 20 minute.
b) La aparatele de gătit cu plită, se porneste de la rece şi se cronometrează timpul în care o
cantitate de apă de 2 kg dintr-un vas de aluminiu de diametru 200 nun, la temperatura de
20 0C± lOC işi ridică temperatura cu 75°C. Vasul se aşază în punctul cel mai cald al plitei,
determinat anterior cu termocupluri de contact.
Timpul de fierbere nu trebuie să depaşească valoarea indicată în standard sau în caietul de
sarcini.
C.IO Pentru aparatele cu flacără liberă determinarea temperaturii combustibilului din rezervor se
efectuează după cel puţin 3 ore de funcţionare în regim a aparatului sau după ce se consumă 75 % din
conţinutul rezervorului de combustibil. Măsurarea se face cu ajutorul unui termometru care se
introduce până la 20 mm deasupra fundului rezervorului. Valorile obţinute nu trebuie să depăşească
valorile prevăzute în standard sau în caietul de sarcini.
Verificarea se execută cu toate arzătoarele în funcţiune şi acoperite cu vase de încercare,
conform pct. C.3, tabelul C.l.
C.lt Verificarea supraîncălzirii se efectuează conformpct. 3.4.1.6 cu următoarele completări:
– pentru aparatele cu flacără liberă determinarea se efectuează în momentul în care s-a realizat
un echilibru al temperaturilor sau după cel puţin 3 ore de funcţionare;
– temperatura suprafeţelor (se exclude suprafaţa de lucru) care pot fi atinse accidental în
timpul funcţionării nu va depaşi temperatura ambiantă cu mai mult de 100 °C iar a suprafeţei de
aşezare a aparatului cu mai mult de 50 °C .
60
PT A 3-2003
ANEXA C (sfarşit)
C.12 Verificarea rezistenţei anătoarelor la stingere prin deversarea lichidelor se efectuează la
fiecare arzător de fiert cu flacără liberă care funcţioneaza în regim.
Arzătoarele se vor acoperi cu vase de aluminiu, neacoperite, umplute cu apă până la distanţa
de 1 cm de marginea superioară. Apa se aduce şi se menţine la fierbere. Deversarea apei din vase nu
trebuie să producă stingerea anătoarelor.
Vasele pentru determinare se aleg în funcţie de încărcarea termică normală a arzătoarelor,
conform tabelului CA.
Tabelul CA
Diametru! vasului
încărcarea termică nominală a
arzătoru1ui
mm
kcallh
140 1 ” 1.340
160 1.340 < 1.750
180 1.750 < 1 ,,2.220
200 2220 < 1 ” 2.740
220 2.740 < 1 ” 3.310
240 3.310 < 1 ” 3.940
250 3.940 < 1 ” 4.500
C.13 Verificarea regimului termic al cuptorului constă din:
– stabilirea timpului de intrare în regim a cuptorului;
– funcţionarea cuptorului în regim economic.
Timpul de intrare în regim a cuptorului se determină pornind de la rece, cu aparatul reglat
pentru consumul maxim, astfel:
– se introduce un termometru cu mercur al cărui rezervor se fixează în centrul de volum al
spaţiului de copt;
– se aprinde anătorul conform indicaţiilor din instrucţiuuile de utilizare şi se reglează pentru
regimul maxim;
– se urmăreste temperatura în cuptor din minut în minut, se trasează curba temperaturilor astfel
determinate şi se verifică dacă temperatura a ajuns la valoarea miuimă prevazută în standard
sau în caietul de sarciui în timpul stabilit. De asemenea, se verifică dacă temperatura de regim
se încadrează în limitele prevăzute în standard sau în caietul de sarciui.
C.14 Funcţionarea cuptorului în regim economic se verifică cu arzătorul în regim de funcţionare
miuim urmărind menţinerea temperaturii stabilite în cuptor în limitele prevăzute în standard sau în
caietul de sarciui.
C.15 Verificarea modului de coacere se efectuează conform SR 6397.
61
PT A 3-2003
ANEXAD
îNCERCĂRI SPECIFICE ANSAMBLULUI SOBĂ CU CAZAN PENTRU BAIE
D.l Verificarea rezistenţei la presiune hidrauiică a cazanului de baie se efectuează la rece,
astfel:
– se umple cazanul cu apa şi se supune unei presiuni de 1 bar (1 kgf/cm2
), timp de 10 min;
– cazanul nu trebuie să prezinte scăpări de apă, lăcrimari sau deformări pennanente vizibile
cu ochiul liber.
D.2 Pregătirea pentru încercări a cazanului se realizează astfel:
– în cazul construcţiilor din 2 subsansambluri (cazanul pentru apă şi soba pentru cazan) se
montează ansamblul şi se etanşează corespunzător, apoi se umple cazanul cu apă;
– înainte de începerea încercărilor se lasă să circule apa în cazan până când temperaturile de
intrare şi ieşire sunt egale ;
– pentru asigurarea unei temperaturi constante la intrarea apei, se montează în conducta de
aducţiune un robinet cu 3 căi care rămâne deschis tot timpul încercării.
D.3 Încercarea la regim maxim se efectuează conform pct. B.5 în doua faze şi anume:
a) prima fază constă în pregătirea apei pentru o singură baie;
b) a doua fază constă în pregătirea apei pentru 4 băi consecutive.
În prima fază încercarea se efectuează poruind de la rece şi se reglează aparatul la regim de
funcţionare maxim.
Tirajul se reglează la valoarea optimă realizată la încercarea conform pct. B.4.
După un timp de încălzire de 45 minute, se evacuează apa din cazan într-un ritm de scurgere
de 10 litri pe minut care se reglează înainte de începerea încercării.
În a doua fază timpii de încălzire sunt de 45 minute pentru prima baie şi de 30 minute pentru
fiecare din următoarele 3 băi. Evacuarea apei din cazan se face tot cu 10 litri pe minut.
În timpul evacuării apei din cazan, atât la prima fază cât şi la faza a doua, soba va funcţiona
la regim minim.
După evacuarea apei din cazan la prima fază şi după baia a patra din a doua fază, se opreşte
alimentarea cu combustibil.
D.4 Caracteristicile care se determină în ambele faze ale încercării sunt următoarele:
– randamentul termic total ;
– randamentul de încălzire a apei ;
– randamentul de încălzire a mediului ambiant.
Stabilirea acestor condiţii trebuie să se facă cu respectarea următoarelor condiţii:
D.4.1 La pregătirea unei singure băi: cazanul fiind poruit de la rece, după o perioada de încălzire
de 45 minute temperatura apei trebuie să atingă cel puţin valoarea minimă prevăzută în standard sau
în caietul de sarcini.
D.4.2 La pregătirea băilor consecutive: după o reîncălzire a cazanului timp de 30 minute, apa
trebuie să atingă cel puţin valoarea miuimă prevăzută în standard sau în caietul de sarcini.
D.S Randamentrnl termic total se stabileşte conform prevederilor de la pct. 3.4.1.7; valoarea
obţinută trebuie să se încadreze în prevederile din standard sau din caietul de sarcini.
62
PT A 3-2003
ANEXA D (sfarşit)
Măsurarea temperaturii gazelor de ardere se face la intervale de 1 minut, prin citirea
termometrului montat în tronsonul izolat termic; în locul termometrului se poate utiliza un alt aparat
cu înregistrare.
Temperatura gazelor de ardere la coş nu va depăşi valoarea maximă prevăzută în standard.
Măsurarea temperaturii mediului ambiant se efectuează la intervale de 5 minute. Măsurarea
temperaturii apei de la reţea şi a celei evacuate din cazan se face prin citirea termometrelor la
intervale de 5 minute. Prima citire se face la începutul scurgerii apei calde şi ultima citire se face
după ce s-a scurs o cantitate de apă egală cu capacitatea cazanului.
D.6 Randamentul de încălzire a apei se determină pentru ambele faze de încercare, pentru
numărul total de băi, cu următoarea formulă:
unde:
‘Il =~xl00
w BxHi
1]w = randamentul de încălzire a apei, în procente;
Qw = căldură preluată de apa din cazan care se stabileste cu relaţia :
unde:
m = masa apei din cazan, în kg ;
twF temperature apei la ieşirea din cazan, în o C;
tw; = temperature apei la intrarea în cazan, în °C;
B = cantitatea de combustibil consumata la o serie de încercări, în kg;
H;= puterea calorifică inferioară a combustibilului de încercare, în kJ/kg.
Valoarea obţinută trebuie să se încadreze limitele prevăzute în standard sau în caietul de
sarcini.
D.7 Randamentul de încălzire a spaţiului ambiant se calculează cu formula:
unde:
1]A = randamentul de încălzire a spaţiului ambiant, în procente;
QA = cantitatea de căldură cedată spaţiului ambiant care se stabileşte cu relaţia:
QA =1jt .B.Q; – Qw
unde:
1] t = randamentul termic total, în procente.
63
PT A 3-2003
ANEXAE
îNCERCĂRI SPECIFICE îNCĂLZITOARELOR CATALITICE
E.l Generalităţi
Prezenta anexă stabileşte caractersticile funcţionale şi încercările aparatelor de încălzire de
uz casnic care utilizează combustibil tip „P” (a se vedea anexa A) şi care sunt denumite în
continuare „încalzitoare catalitice”. De asemenea, aceste aparate pot utiliza drept combustibil
hidrocarburi sau amestecuri de hidrocarburi de origine minerală sau sintetice cu un punct iniţial de
distilare mai mare sau egal cu 165 aC. Combustibilii utilizaţi au o diferenţă de temperatură între
punctul initial şi cel final de distilare mai mică sau egală cu 80 ec iar punctul de inflamabilitate mai
mare sau egal de 45eC. Conţinutul în aromatice trebuie să fie mai mic sau egal cu 5 % în volume.
Aparatele care nu sunt racordate la un coş de fum sau la un dispozitiv special de evacuare a
produselor de ardere trebuie echipate cu dispozitive de securitate.
Puterea nominală maximă a acestor aparate este de 4650 W. Aparatele cu reglare electronică
(tip SRE) pot avea, în momentul pomirii, o putere mai mare cu condiţia ca la o temperatură
cuprinsă între 15°C şi 21 °C puterea medie utilă să fie mai mică de 4650 W.
E.2 Caracteristici privind securitatea în funcţionare
E.2.1 în condiţii normale de transport, de depozitare, de utilizare şi de întreţinere nu trebuie să se
producă nici o deformare permanentă.
Materialele utilizate trebuie să prezinte o rezistenţă mecanică suficientă.
Nu sunt admise defectele de asamblare şi nu trebuie să se constatate bavuri sau alte defecte
de aspect.
Orice piesă care poate fi manevrate de utilizator nu trebuie să prezinte muchii şi vârfuri
ascuţite.
Piesele sau organele fragile care pot fi supuse şocurilor trebuie protejate corespunzător. În
plus, toate dispozitivele trebuie protejate pentru a evita deteriorările care pot apare la :
-acţiunea hidrocarburilor asupra materialelor, articulaţiilor, membranelor, acoperirilor de
protecţie a suprafeţelor care poate apare la temperatura normală de funcţionare;
– acţiunea corozivă a produselor de ardere;
– pericol de incendiu datorită eventualelor scurgeri de combustibil.
Montarea pieselor deplaşabile sau demontabile în poziţia corectă trebuie efectuată fără
dificultate, cu respectarea instrucţiunilor producătorului; Iară a exista riscul montării într-o poziţie
incorectă care ar putea afecta securitatea în funcţionare.
Toate piesele mobile sau demontabile trebuie să poată fi schimbate. Reglările iniţiale nu
trebuie să poată fi modificate de utilizator.
Articulaţiile şi organele de manevrare trebuie să fie accesibile, fără a exista riscul de ardere
în timpul utilizării curente.
Operatiile curente de curăţare trebuie să poată fi efectuate Iară demontare.
Sistemul de ardere şi funcţionarea arzătoruiui trebuie să fie vizibile pentru utilizator.
64
PT A 3-2003
ANEXA E ( continuare)
E.2.2 Amplasarea rezervornlni În aparat
Locul destinat amplasării rezervorului trebuie să aiba astfel de dimensiuni încât să permită
introducerea acestuia.
Umplerea rezervorului se face numai atunci când acesta este scos din aparat. Orificiul
rezervorului trebuie să aibă un diametru minim de 20 mm.
Rezervorul detaşabil trebuie să reziste la o suprapresiune internă de O,S bar, fără să prezinte
fisuri şi urme de lovituri.
Aparatul trebuie prevăzut cu o tavă de recuperare amplasată sub rezervorul de combustibil.
E.2.3 Dispozitiv de aprindere
Aparatul trebuie echipat cu un mijloc de aprindere sigur, integrat în aparat. Aprinderea
arzătoruiui trebuie efectuată fără a scoate protecţia împotriva şocurilor. Aprinderea manuală nu este
posibilă cât timp siguranţa aparatului este în funcţiune.
E.2.4 Dispozitive de protectie
Pentru a evita contactul accidental al flăcărilor cu persoane sau obiecte, aparatul trebuie
prevăzut cu un dispozitiv de securitate, de exemplu un grilaj cu distanţa între bare mai mică sau
egală cu 3 cm sau deschiderea unui ochi mai mică sau egală cu 9 cm2.
Temperaturile suprafeţelor aparatului şi ale dispozitivelor de aprindere, de reglare şi de
securitate ale aparatului nu trebuie să depaşească valorile indicate la pct. 2.4.2 lit. f) şi g).
Temperatura suportului pe care este amplasat aparatul (până la SO cm în faţă acestuia) nu
trebuie să depaşească temperatura de SO K.
E.3 încercări
E.3.1 Condiţii generale de Încercare
Toate încercările sunt efectuate cu combustibil tip ,’p”.
încercările dispozitivului de control al atmosferei şi a calităţii arderii sunt efectuate într-o
incintă etanşă reprezentata schematic în figura E.l. Celelalte încercări sunt efectuate într-o incintă
aerisită în următoarele condiţii de referinţă:
– temperatura: 200C ± SoC.
– umiditate relativă: 60 %±20 %.
Variaţiile temperaturii şi presiunii se urmăresc prin înregistrare.
Analiza gazelor de ardere trebuie efectuată cu metode selective care permit punerea în
evidenţă a următoarelor concentraţii :
– S.IO·7 CO în volum cu exactitatea de ±2.1O·7 CO în volum;
-S.l 0.7 C02 în volum cu o incertitudine de S % ;
– 2.10.7 NOx în volum cu exactitatea de ± 1.10.7 NOx în volum.
Pentru determinarea concentraţiilor de CO şi C02 se recomandă utilizarea analizoarelor cu
absorbţie în infraroşu iar pentru NO şi N02 analizoarele cu chemilumiuiscenţă.
6S
PT A 3-2003
ANEXA E ( continuare)
E.3.2 Măsurarea consumului de combustibil
Consumul de combustibil este măsurat atunci când aparatul funcţionează într-o incintă
aerisită, la debit maxim, mai mult de 30 min. Eroarea admisă a debitului este de ± 10 % în raport cu
debitul caloric nominal.
Pentru aparatele de tip SRE, măsurarea debitului se efectuează astfel: aparatul rece este
amplasat într-o incintă cu volumul de 17 m3 şi cu temperatura de l5°C. Uşa este lasată deschisă.
După aprindere aparatul funcţionează timp de o oră cu autoreglarea temperaturii.
Temperatura este prereglată la valoarea temperaturii de confort de 21°C.
E.3.3 Aprindere – reaprindere
Dispozitivul de aprindere trebuie integrat în aparat iar punerea în funcţiune a arzătoruiui se
efectuează fără a scoate din funcţiune protectia împotriva şocurilor.
Aprinderea şi reaprinderea aparatului trebuie să fie sigură, oricare ar fi temperaturile
arzătorului. Daca aparatul s-a oprit prin declanşarea unei siguranţe, reaprinderea şi funcţionarea nu
se pot face decât după dispariţia cauzei acestei opriri.
E.3.4 Funcţionarea la debit redus
Daca producătorul indică mai multe variante, încercările se efectuează pentru fiecare dintre
acestea.
E.3.S Dispozitive de securitate
Aparatul este amplasat în incinta etanşă şi apoi este aprins. Se înregistrează concentraţiile de
C02 şi CO. Oprirea aparatului prin stingerea totală a arzătoruiui trebuie să intervină înainte de a se
atinge concentraţia de 0,8 %±O,2 % C02. Încercarea este valabilă numai atunci când temperatura
incintei este cuprinsă între 20 °C şi 35°C .
Atunci când consumul de combustibil creşte Iară ca utilizatorul să intervină asupra
aparatului, se spune ca are loc „intensificarea accidentală a flăcării”. Aceasta situaţie poate apare
numai atunci când aparatul este în regim stabilizat, la debit maxim.
În timpul acestei încercări va fi verificată reaprinderea la cald care nu trebuie să prezinte nici
o diferenţă faţă de aprinderea la rece.
Dispozitivul de protecţie a aparatului trebuie să intre în functiune atunci când are loc
scăderea energiei auxiliare. O sursă de energie auxiliara poate fi de exemplu o alimentare sectorială
(cazul aparatelor de tip RS şi SRE) sau o baterie consumabilă. În acest caz inversarea polarităţii sau
schimbarea ei accidentală trebuie să fie imposibilă sau detectatabilă. Locul de amplasare al
bateriilor trebuie să fie accesibil şi izolat pentru ca, în cazul descărcării lor, să nu se producă
deteriorări ale componentelor funcţionale.
E.3.6 încercări de stabilitate a aparatului
Se măsoară cea mai mare dimensiune orizontală a aparatului. Se calculează Lsin 10° şi
h=0,174 1.
Aparatul cu rezervorul plin se amplasează pe sol şi se aprinde după care se reglează la starea
de regim maxim.
66
PT A 3-2003
ANEXA E ( continuare)
Aparatul, pe lungimea lui, este ridicat de o parte la înălţimea h, apoi este reaşezat pe sol. În
aceste condiţii trebuie să acţioneze dispozitivul antişoc.
Încercarea se repetă pentru ambele dimensiuni ale aparatului.
Aparatul este apoi amplasat pe un plan înclinat din linoleum sau alt material echivalent.
Planul se înclină progresiv până la 20° pentru cele două laturi mai lungi ale aparatului. Între
7° şi 20° aparatul nu trebuie să alunece sau să se răstoarne. Dispozitivul de securitate trebuie să
acţioneze dar în nici un caz nu trebuie să aibă loc aprinderea aparatului. Până la 7° nu trebuie să se
constate scurgerea accidentală a combustibilului şi, în nici un caz, acesta nu trebuie să se aprindă.
E.3.7 Masuri de securitate impotriva riscurilor de incendiu
Se verifică inflamabilitatea unui material sintetic care opturează o jumătate din suprafaţa de
radiaţie a aparatului în funcţiune.
încercările se efectuează timp de 10 miu, cu următoarele materiale:
– material textil cu următoarea compoziţie: 91 % polyester şi 9% in cu masa specifică
inferioară de 100 g/m2±10%; acesta se aşază în faţa aparatului astfel încât să obtureze jumătate din
aceasta;
– material textil cu următoarea compoziţie: 65% polyester şi 35% vâscoză cu masă specifică
inferioară de 110 g/m2±1O%; acesta se aşază în faţa aparatului astfel încât să obtureze partea lui
superioară.
Valorile indicate fiind orientative, în raportul de încercare trebuie indicată masa specifică a
materialului utilizat.
În timpul celor două încercări materialele utilizate nu trebuie să se aprindă.
E.3.8 Arderea
E.3.8.1 Controlul arderii
Încercarea se efectuează cu aparatul în regim permanent, la debit maxim. Prelevările
produselor de ardere sunt efectuate astfel încât să se obţină eşantioane medii. Pentru a colecta toate
produsele de ardere fără a modifica traseul lor se utilizează un dispozitiv special (a se vedea figura
E.2). Baza conului trebuie să corespundă cu vârful aparatului supus încercării. Conţinutul de C02
măsurat la vârful conului trebuie să fie mai mare de 1%.
NOTĂ: La aparatele tip SRE pentru realizarea prelevărilor este necesar a închide dispozitivul pe trei
părţi lăsând deschisă partea care corespunde aspiraţiei aerului de ardere.
Daca această condiţie nu este respectată dispozitivul poate fi supradimensionat ceea ce ar
creea refulări la baza acestuia. Pentru remediere se amplasează o diafragmă la partea superioară a
dispozitivului pentru a asigura o concentraţie de CO2 mai mare de 1 %. Această diafragmă nu este
utilizată dacă ea modifică calitatea arderii.
Pentru calculul conţinutului de C02 în produsele de ardere (în absenţa aerului şi vaporilor de
apă) la o ardere neutră se consideră concentraţia de C02 neutru egală cu 15%.
Pentru aceste încercări CO trebuie determinat cu o metodă selectivă care pennite punerea în
evidenţă a unei concentraţii egale cu 10-7
.
Conţinutul de CO raportat la produsele de ardere neutră este determinat de formula :
%(CO)N = %(C02)N x [(CO)M] / [(C~)M – C02 ambiant]
67
PT A 3-2003
ANEXA E ( continuare)
unde:
% (CO)r; = concentraţia de CO raportată la produsele de ardere, în absenţa aerului şi a vaporilor de
apă;
% (C02)r;= concentraţia de C02 egală cu 15 % pentru combustibil tip ,’p”;
(CO)M şi (C02)M-concentraţiile de CO şi de C02 măsurate în eşantionul prelevat în timpul încercării
de ardere în incintă aerisită în mijlocul dispozitivului special, ambele exprimate în aceleaşi unităţi.
Concentraţia de (C02)M trebuie diminuată cu concentraţia de C02 din incintă.
Conţinutul de (CO)N în produsele de ardere nu trebuie să depăşească 0,005 %; această
limită include eroarea aparatelor de măsurare.
E.3.8.2 Controlul calitatii arderii
Aparatul este amplasat în incinta etanţă şi aprins după ce sistemul de contrul al atmosferei a
fost scos din funcţiune, conform indicaţiilor producătorului.
Arderea continuă până când concentraţia de C02 din produsele de ardere ajunge la 2,3%
(2,3% concentraţia de CO2 echivalează cu o concentraţie de 4% oxigen consumat pentru
combustibilul considerat). În acest moment concentraţia de CO din incintă trebuie să fie mai mică
de 0,008%.
E.3.8.3 Controlul concentraţiei de OM de azot
în timpul încercării de la pct. E.3.8.l se prelevează un eşantion de gaze de ardere deasupra
arzătorului pentru o concentraţie de C02 mai mare de 5 %.
Pentru tipurile R şi RS concentraţia măsurată de oxizi de azot nu trebuie să depăşească:
– 30 ppmv pentru NO;
– 3 ppmv pentru N02 ( se consideră N02 = NOx – NO).
Pentru tipul SRE măsurarea se efectoează în condiţiile prezentate la pct. E.3, măsurările
fiind efectuate atunci când concentraţia de CO2 este mai mare de 5 % (aceasta perioadă nu trebuie
să depăşească 10 min). Concentraţiile măsurate de oxizi de azot nu trebuie să depăşească:
– 100 ppmv pentru NO;
– 4 ppmv pentru N02 (se consideră N02 = NOx – NO).
E.3.9 Temperatura carcasei aparatului şi a suportului
Aparatul este amplasat într-un triedu de încercare format dintr-un panou orizontal de lemn
cu grosimea de 25 rom care serveşte ca suport şi din doua panouri verticale de lemn cu grosimea de
25 rom. Unul este amplasat foarte aproape de faţa din spate a aparatului iar celalalt este amplasat
lângă un perete lateral.
Triedul utilizat are dimensiunile minime de lmxlmxlm iar suprafaţă lui trebuie acoperită cu
vopsea „negru mat”.
în fiecare panou sunt încorporate termocupluri în centrul pătratelor la 10 cm faţă de colţuri;
acestea pătrund în panouri prin faţa exterioară astfel încât sudurile se găsesc la 3 mm de suprafaţa
pe care este aşezat aparatul.
Aparatul este pus în funcţiune la debit maxim.
După 2 ore de funcţionare se măsoară creşterea temperatorii maxime a pereţilor adiacenţi şi
a planşeului până la 50 cm în faţa aparatului.
68
PT A 3-2003
ANEXA E (continuare)
Dacă între temperaturile laturilor aparatului sunt diferenţe mari, încercările trebuie repetate
pentru peretele situat în cealaltă parte a aparatului.
După două ore de funcţionare se măsoară creşterea temperaturii maxime a tuturor
componentelor cu ajutorul termocuplurilor de contact sau alte dispozitivelor echivalente.
După încercările de încălzire plăcile de securitate şi de avertizare se verifică vizual dacă nu
au suferit deteriorări care ar putea conduce la citirea greşită a informaţiilor.
E.3.10 încercarea de anduranţă
După încercarea de anduranţă timp de 250 ore de funcţionare la debit maxim este necesară
verificarea aparatului conform cerinţelor de la pct. E.3.5 şi E.3.8 din prezenta anexă.
E.4 Caracteristicile incintei etanşe
a) Dimensiuni
Incinta etanşă utilizată pentru încercări trebuie să aibă următoarele dimensiuui:
– Volum ……………………………. 17,5 m3±0,5 m3
– Lungime ……………………….. .3,5 m
– Lăţime ……………………………. 2,0 m
– Înălţime ………………………….. 2,5 m
b)Dotare
Incinta trebuie realizată astfel încât:
– în timpul funcţionării aparatului operatorul să poată observa flăcările;
– pentru măsurarea corectă a concentraţiilor de C02 şi CO prelevările se efectuează în
centrul geometric al incintei;
– să permită măsurarea temperaturilor în timpul încercărilor;
– omogeuitatea atmosferei să fie asigurată pentru toate concentraţiile prevăzute de CO2;
– reveuirea la condiţiile iniţiale (temperatura ambiantă) trebuie să fie posibilă între
încercări prin utilizarea unui dispozitiv de aer condiţionat corespunzător;
– etanşeitatea incintei să fie menţinută pe durata efectuării încercărilor.
c) Caracteristici fizice
Incinta este definită prin diminuarea orară a concentraţiei de CO2• Pentru aceasta se
introducere dintr-o butelie în incintă CO2, fără încălzire, până când se stabileşte o concentraţie
omogenă de 4%±0,2%. După 2 ore de funcţionare se verifică dacă această concentraţie s-a
diminuat cu mai puţin de 0,1%.
69
1 J 1,–,
I I
·•• L_ ~
r–..,
PiawI B.l – Bsemplu de iDciDd ctaDfl
10
PT A 3-2003
PT A 3-2003
ANEXA E (sfărşit)
Dimensiuni în mm
Spre analizor
Diafragmă
Dispozitiv de aspiraţie şi diafragma
Cotele indicate corespund aparatelor cu dimensiunile de gabarit cele mai mari.
Nivelul superior al
aparatului
Aceste planuri pot fi
rabatabile
.’.”.
1 6 O
1″1–~+–I. –
6 o o
u
-‘
Vl
.c”e
SLC variabilă în funcţie de
dimensiunile aparatului
Figura E.2 – Dispozitiv special de prelevare
71
